Sfârşitul coşmarului În urmă cu şapte ani, noapte de noapte, Ariana avea acelaşi vis, din care se trezea mereu leoarcă de apă: Alin, soţul ei, medic de profesie, o înşela cu Hanelore, cea mai bună prietenă a ei, medic şi ea, naşa celor doi copii ai lor. Când se trezea, Alin o calma, murmurându-i cuvinte de liniştire. Într-una din zile, Ariana consultă un renumit psiholog, care i-a redat, după 10 şedinţe de tratament, încrederea în puterile proprii. Somnul îi devenise liniştit, nu mai avea visul acela obsedant, putea privi detaşat viitorul. O iertase pe prietena ei, rămăseseră doar bune cunoştinţe. De Alin divorţase, locuind separat, sub acelaşi acoperiş, fiecare în aripa lui de casă. Acceptase situaţia pentru copii, în faţa cărora se comportau ca adevăraţi părinţi. Hanelore era o împătimită a maşinilor de marcă, pe care le schimba precum schimba bărbaţii căsătoriţi, distrugându-le căsătoriile. Avea şi o explicaţie savantă: "în viaţa asta scurtă, există totuşi un bărbat care să o ceară de soţie, până atunci voi tot încerca experimentul". Logodnă prelungită Renumit biolog, Ariana era deseori certată de colegi şi prieteni că se sacrifica pentru copii, acceptându-l pe Alin în apropierea ei, mai ales că el nu renunţase la viaţa lui duplicitară. După ce a ieşit dintr-o obositoare gardă de weekend, Alin a fost luat cu maşina de Mihai, un coleg. În drum spre casă, acesta îi mărturisi că se va căsători în curând cu Hanelore, care rămăsese însărcinată. Nu era sigur că era copilul lui, dar în amintirea clipelor minunate petrecute cu ea se simţea dator să-i salveze reputaţia. Alin l-a ascultat, apoi l-a sfătuit să aştepte naşterea copilului şi testul de paternitate, până atunci legalizând legătura doar printr-o logodnă prelungită. Mercedesul decapotabil Hanelore, sigură pe ea, împrăştiase zvonul căsătoriei cu Mihai, om cumpătat, serios, cu 19 ani mai în vârstă decât ea. S-au întâlnit la o grădină de vară pentru a discuta detaliile căsătoriei. După ce au ciocnit o cupă de şampanie, Mihai îi dădu cheile unui Mercedes decapotabil, drept cadou de logodnă. Alintându-se ca un copil, Hanelore luă cheile, gândind că-l va duce curând pe Mihai în faţa ofiţerului stării civile. Se săturase să fie bârfită de toţi, de parcă ar fi fost o leproasă. Tot mai multe cunoştinţe o evitau, părinţii ei, care făcuseră eforturi supraomeneşti să o ţină la medicină, nu o mai primeau în casa lor. Le era ruşine de comportamentul fiicei lor. În luxosul autoturism, Hanelore se gândea cât de uşor îl păcălise pe Mihai, savurându-şi de pe acum triumful. Va fi soţia ilustrului profesor! Apăsă pe acceleraţie, simţind cum vântul i se joacă prin părul ei lung, atât de drag bărbaţilor pe care-i sedusese. Dar trecând pe roşu, se izbi de un TIR, care circula regulamentar. În urma impactului puternic, a fost azvârlită direct sub roţile TIR-ului. Cu toate eforturile echipajului SMURD sosit la faţa locului, Hanelore n-a putut fi salvată. La autopsie medicul legist îi descoperi o tumoră malignă în uter. Nici vorbă să fi fost însărcinată! Ultimul drum Toţi bărbaţii şantajaţi cu "al tău e copilul" răsuflară uşuraţi. Doar părinţii decedatei au ajuns să-şi reproşeze că în ultima vreme nu o mai primiseră acasă. O duceau ei, în coşciug, spre locurile odinioară atât de dragi ei. La priveghi, una dintre fostele colege se apropie de mama cernită şi-i dădu un plic. Rândurile scrise în grabă de Hanelore o anunţau pe mama ei că vinovat pentru destrăbălarea ei era propriul ei tată, care abuzase de ea pe când avea 13 ani. Îi ascunsese tristul adevăr, ştiind cât îl idolatriza pe soţul ei şi că nu avea nicio şansă de a fi crezută. De atunci, jurase că se va răzbuna pe bărbaţi, fiind convinsă că niciunul nu putea fi fidel soţiei ori prietenei căreia îi jurase credinţă. Era singură, cu sufletul mutilat pe veşnicie, găsind în jocul cu bărbaţii pedeapsa binemeritată pentru tatăl ei. Când îi arătă soţului scrisoarea, acesta se prăbuşi instantaneu. Trăise două decenii cu teama că familia îi va descoperi secretul, infamie săvârşită după o cruntă beţie, care îi distrusese unicul copil, pe care-l divinizase. Totul ieşea la iveală acum, târziu... Recurs la memorie Ariana, prezentă la priveghi, o sprijinea pe mama fostei sale prietene, încercând să o liniştească. Alin continua să încerce resuscitarea celui căzut, deşi îşi dădea seama că era în zadar. Infarctul miocardic, al treilea suferit de tatăl lui Hanelore, avea să fie şi ultimul. Mihai, prezent şi el în miezul evenimentelor, nu dori să comenteze absolut nimic. Îl secunda pe Alin la manevrele medicale. În plic, pe lângă scrisoare, Hanelore pusese două medalioane din aur gravate cu numele copiilor Arianei, finii ei: un cap al zeiţei Nefertiti, pentru fiică, şi o iconiţă cu chipul lui Iisus, pentru fiu. Era ultimul ei gest de reconciliere cu prietena pe care o trădase. Fusese un suflet chinuit, neînţeles, veşnic în căutarea adevăratei iubiri, a tandreţei de care fusese lipsită în copilărie. Fusese ca un glob uriaş, secţionat în două: o parte, plină de afecţiune şi iubire, nemărturisite vreodată, alta, plină de ură şi desconsiderare pentru înşelăciune, minciună, ranchiună şi dezmăţ. Triumfase însă partea negativă, care-i grăbise sfârşitul, la doar 34 de ani. Ştiuse că era urâtă de toţi cei cărora le provocase răni sufleteşti şi se temuse de blestemele copiilor mutilaţi sufleteşte de comportamentul ei libertin. În fond, şi ea fusese mutilată sufleteşte, nu avea pe cine blestema. Nu reuşise să uite trecutul şi să privească detaşat viitorul. O obligase în schimb pe Ariana să facă acest lucru.