Proiectul Gabriel Resources de la Roşia Montană, aparent "curat" şi plin de promisiuni care mai de care mai surprinzătoare, este încă blamat de câţiva activişti care militează pentru dreptul de a-şi păstra proprietăţile în zonă. Opozanţii proiectului refuză să plece din calea a ceea ce ei numesc "un dezastru ecologic, economic, social şi cultural". Un parteneriat "cu cântec" Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), un parteneriat încheiat, "cu cântec", în 1997, între compania minieră canadiană Gabriel Resources şi o firmă deţinută de statul român, şi-a prezentat, joi, chiar în locul unde speră să deschidă "cea mai mare exploatare minieră de metale preţioase din Europa", noua echipă managerială şi noua abordare a investiţiei şi a problemelor generate de aceasta. Exploatarea celui mai mare zăcământ de aur din Europa, conform cifrelor avansate de RMGC, va fi abordată de companie într-un mod "responsabil", înclinat către dezvoltarea durabilă, în beneficiul statului român şi în deplină conformare cu normele de mediu. Potrivit documentelor prezentate ca intenţie de dezvoltare de către conducătorii companiei, după cei aproape 20 de ani în care se va derula proiectul, dacă va fi aprobat, haldele de steril rezultate vor fi, de fapt, nişte dealuri împădurite, apa care va curge pe râurile şi pâraiele din zonă va fi una aproape curată, iar cei din comunitate - strămutaţi câţiva kilometri - vor trăi în belşug şi bunăstare. Cam asta este noua abordare şi esenţa noii strategii de comunicare a companiei. Profit de 800 milioane de dolari Fără a intra în detalii tehnice, investitorul Gabriel Resources a comunicat că speră la un profit de circa 800 de milioane de dolari după exploatarea zăcământului, obţinut din circa 330 de tone de aur. Lideri ai RMGC susţin că vor avea grijă ca patrimoniul cultural să fie salvat, vestigile datând de aproape două mii de ani care se află în zonă urmând să fie conservate, conform normelor UNESCO. Mai mult, pe lângă avantajele economice ale proiectului, RMGC nu numai că va respecta în totalitate normele de protecţie a mediului, dar va ameliora şi starea actuală a zonei, măcinată de exploatarea continuă a aurului timp de două milenii. Compania va "ataca" chiar şi efectele negative vizibile ale exploatării din ultimii câţiva zeci de ani. Amenajarea prevăzută de RMGC va ocoli, la o distanţă de câţiva zeci de metri, o biserică declarată monument, o frumuseţe arhitectonică. Lăcaşul de cult va fi conservat şi, cu toate că rămâne izolat între halde de steril, va putea fi folosit din nou, cândva. Oricum, toată comuniatea din zonă va fi strămutată, pe o locaţie în care se va înălţa o altă biserică, spun conducătorii companiei. "Vor pleca cu toţii, avem această certitudine" Şi totuşi există în Roşia Montană şi oameni care nu cred în proiectul Gabriel Resources, cei mai vehemenţi opozanţi ai acestuia fiind activiştii organizaţiei Alburnus Maior. Ei sunt acuzaţi de RMGC că refuză dialogul şi că, în "linia ONG", boicotează proiectul pentru că sunt "antiglobalizare, antiminerit şi au o abordare antisocială". ONG-iştii se apără arătând statutul organizaţei. "Suntem doar proprietarii unor bunuri şi unor terenuri în Roşia Montană care nu vor să fie strămutaţi nicăieri, ci vor să trăiască în linişte în comunitate", susţine Stephanie Roth, fost jurnalist belgian, distins pentru activitatea sa la Roşia Montană cu un premiu echivalent Pulitzer-ului în jurnalism. Cei care susţin punctul de vedere al ONG-ului sunt doar şase la sută dintre proprietarii ce ar trebui strămutaţi pentru ca proiectul minier de amploare de la Roşia Montană să înceapă. Totodată, 43 la sută dintre proprietari au fost deja relocaţi sau despăgubiţi, proprietăţile lor intrând deja în patrimoniul firmei, potrivit datelor prezentate de RMGC. "Vor pleca cu toţii, avem această certitudine", a afirmat, încrezător, responsabilul cu strămutarea locuitorilor din zonă, Liviu Popa. Stephanie Roth spune, însă, că valorile pe care le apără nu au preţ, aşa că este pregătită ca, în cazul în care va fi obligată să renunţe la casa cumpărată aici acum trei ani, să dea statul român în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. "Constituţia îmi garantează dreptul de proprietate. Nimeni nu mă poate obliga să plec, vreau să trăiesc aici, cu vecinii mei, în linişte şi pace", conchide femeia. Nu o impresionează proiectul investitorului canadian. Cât despre rezolvările punctuale propuse de el la fiecare dintre problemele ridicate, aceasta spune că firma "minte". În unele cazuri, revine spunând că liderii RMGC "mint prin omisiune". Dacă statul nu-i în stare să-şi scoată aurul din pământ, să vină alţii să-l ia. Alături de ea, în comunitatea de la Roşia Montană nu prea mai sunt voci anti-proiect. Primarul din localitate - PSD, la al doilea mandat, cu o brăţară groasă de aur pe stânga şi un ghiul aşijderea pe un deget - spune că şi el este printre cei care şi-au vândut proprietăţile către RMGC. A negociat, a luat un preţ satisfăcător, iar spusele sale sunt întărite de un angajat al companiei care afirmă că din peste o sută de familii strămutate sau despăgubite, nimeni nu a avut obiecţii, dat fiind preţul luat. Un pensionar care asistă la discuţie spune, însă, că nu i se pare normal ca din preţul pentru un metru pătrat de teren să nu-şi poată cumpăra o bere. Este corectat imediat: este în urmă cu evenimentele, iar preţurile oferite au crescut sensibil. Recunoaşte, ce-i drept, că nu a fost vreodată la o negociere cu RMGC. Roşia Montană este un sat sărac, de mineri. Majoritatea foşti mineri, de fapt. Oamenii nu par fericiţi. Trei foşti mineri stau, joi până în prânz, în cârciuma ANDY din sat, cu câte un pahar de tărie albă în faţă. Peste drum de cârciumă este “Gura Minei”, locul prin care vagonetele de minereu intră şi ies din subteran, sub privirile unor muncitori murdari şi zdrenţuiţi. Prin geamul de la ANDY răsună bubuiturile de la ciocnirile vagonetelor vechi şi ruginite, folosite la exploatarea - în prezent de stat - de la Roşia Montană. Prin “gura” nu mai înaltă de un metru şi jumătate iese, odată cu vagonetele încarcate cu rocă, un pârâiaş cu apă roşiatică ce se varsă, zece metri mai la vale, într-un afluent al Arieşului. Culoarea apei spune tot: este plină de metale, super-toxică. Concluzia celor din local, dar şi a altor câţiva săteni, despre proiectul "lui Gabriel", cum îi spun ei, este că au nevoie de el, pentru că zona este "moartă". "Să ne dea banii pe ce avem aici şi să ne vedem de drum. Aici nu mai e de trăit dacă proiectul nu se face. Mina de acum se închide, iar noi nu o să mai avem unde să muncim. Dacă statul nu-i în stare să-şi scoată aurul din pământ, să vină alţii să-l ia. Asta e !", spune unul dintre meseni. Aceleaşi avantaje ale realizării proiectului le sesizează şi primarul, numai că, la o primă vedere, condiţia sa este alta. Este îmbrăcat ca la oraş şi răspunde la un telefon mobil scump. Numărul său de telefon diferă doar la ultima cifră de cel al unuia din vicepreşedinţii RMGC. Cazul referitor la închiderea, în urmă cu ani buni, a tuturor chioşcurilor de ziare din Roşia Montană, după ce au fost cumpărate de investitor sau cel al copilului din localitatea Bucium care ar fi ajuns până la un spital din Bucureşti după ce s-ar fi infestat cu apă contaminată de mai multe foraje geologice rămân legende ale zonei. "Mineritul responsabil" RMGC se pregăteşte ca, în martie 2006 cel mai târziu, să depună la ministerul de resort documentul cel mai importat al proiectului, studiul de impact asupra mediului. Până la elaborarea şi apoi până la analizarea acestui document, compania îşi va continua, în mod cert, discursul despre "mineritul responsabil" şi despre cum apa care rezultă din viitoarea exploatare nu va fi poluată cu cianuri mai mult decât ceea ce iese din câteva ţigări. După analizarea documentului şi eliberarea acordului integrat de mediu, Roşia Montană mai are o singură şansă: să se roage ca investitorul, care, la o primă vedere, pare unul corect, să-şi respecte promisiunile şi angajamentele luate. Altminteri, un munte cu aşezări cunoscute din anul 131 după Hristos riscă să devină o mare haldă de steril, un munte de nisip galben şi toxic, aşa cum este cel pe care se află exploatarea actuală.