Lacrimi transformate în clipe de bucurie - Voluntariat şi activităţi filantropice
În apropierea marii sărbători a Învierii Domnului Iisus Hristos, în binecuvântata perioadă a Postului Mare, biserica prin conştiinţa noastră interioară ne îndeamnă să punem în practică mai mult decât oricând: postul, rugăciunea şi milostenia.
Milostenia este gestul creştin de a face binele, din dragoste şi compasiune pentru cei aflaţi în nevoi. Sursa milei este dragostea creştină sădită în firea omului de însuşi Creatorul Nostru: „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el” (Sfânta Scriptură, I Ioan 4,16).
Parohia Ortodoxă Ioşia I, avându-l ca preot paroh pe părintele Vasile Dindelegan, în colaborare cu Asociaţia Raţiune-izvor pentru suflet, Asociaţia Filantropia Oradea şi Centrul Medical „Crucea Albă Dr. Oros şi asociaţii”, au continuat proiectul demarat de câţiva ani, privind activitatea filantropică la Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru persoane cu handicap Râpa şi Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru persoane cu dizabilităţi Bratca, precum şi în alte centre din Bihor. Astfel, în data de 18 aprilie şi respectiv 21 aprilie, pr. Vasile Dindelegan împreună cu credincioşi din parohie, conf.univ.dr. Oros Gheorghe, cu asistente ale Centrului Medical şi împreună cu studenţii voluntari ai Departamentului de Psihologie a Universităţii din Oradea, au încercat să transforme măcar pentru câteva momente lacrimile şi tristeţea din sufletele bătrânilor şi copiilor din aceste centre, în clipe de bucurie. La Râpa, cei 50 de beneficiari s-au bucurat de pachetele cu alimente pe care grupul de binefăcători le-au împărţit cu multă dăruire.
Părintele Vasile Dindelegan este implicat în Parohia Ioşia I, în mai multe activităţi filantropice cum ar fi: grădiniţa de duminică, şcoala duminicală desfăşurând multiple activităţi în fiecare duminică având peste 50 de copii, mesele rotunde desfăşurate prin întâlnirile săptămânale cu tinerii, precum şi implicarea în programul Masa Săracilor şi Burse pentru Tineri, derulate prin Asociaţia Filantropia Oradea. În colaborare cu soţia sa Camelia Dindelegan, prof.univ.dr. la Departamentul de Psihologie a Universităţii din Oradea, care desfăşoară programe de voluntariat prin Asociaţia Raţine - izvor pentru suflet, al cărui preşedinte este, şi Centrul Medical „Crucea Albă Dr. Oros şi asociaţii”, încearcă să ofere o mână de ajutor copiilor, tinerilor, bătrânilor, copiilor cu dizabilităţi, celor trişti şi împovăraţi. Trebuie subliniat pasiunea şi dăruirea cu care în perioada iulie 2014- mai 2015 un grup de 16 studenţi psihologi, iar din luna octombrie 2015 până în prezent un alt grup de studenţi psihologi şi foşti studenţi de la Departamentul de Psihologie organizaţi de prof.univ.dr. Camelia Dindelegan, se implică în activitatea de voluntariat. Experienţa din domeniul psihologiei clinice din anul 2001, îmbinată cu activitatea didactică de aproximativ 13 ani, vin în întâmpinarea dorinţei Cameliei Dindelegan de a oferi pieţei muncii buni specialişti. Studenţii interacționează direct cu semeni aflați în suferință, ei acumulează experință în munca cu oamenii, ceea ce îi va ajuta pe viitor să-și desfășoare profesia de psiholog, ei confruntându-se mereu cu diverse situații și având posibilitatea să fie îndrumați și supervizați de un specialist.
Trebuie ştiut că ajutorarea celui în nevoie nu ţine cont de luna în care oferim cadouri şi alte ocazii oficiale de a dărui, ci în fiecare zi putem întinde o mână de ajutor semenilor noştrii. La Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru persoane cu dizabilităţi Bratca, joi 21 aprilie această echipă organizată de pr. Dindelegan împreună cu soţia sa, au îmbrăcat în haine de sărbătoare pe cei 50 de copii, prin campania derulată în Parohia Ioşia I cu sprijinul călduros al bunilor credincioşi din această parohie, şi nu numai, care ştiu că iubirea de aproapele este binevoitoare şi cel mai natural sentiment. „Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm toată strădania să o întărim în suflete şi să o înmulţim în vieţile noastre!”, spune părintele Vasile Dindelegan.
R. C.
da felicitari dar meritul cu gradinita nu e al parintelui vasile ci al parintelui Ioan Mitrasca , gradinita era infiintata cand a venit parintele vasile in parohie si multe altele cu care parintele se mandreste !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Toti organizatorii acestui eveniment sunt exemple de urmat pentru multi dintre noi care dorim sa ne ajutam pe cel aflat in suferinta de langa noi. Felicitari Parintelui Marin si doamnei preotese Camelia pentru dragostea si grija aratata credinciosilor din Iosia prin activitatile organizate. Cu adevarat, lacrimile se transforma in bucurie!
Cinste acestor oameni minunati, mai ales parintelui si d-nei preotese, care au facut si fac in continuare misiunea nobila de a-i ajuta pe cei in suferinta si nu numai; ne ajuta pe noi toti cei care avem nevoie de Dumnezeu, de Sfanta Biserica si avem nevoie de cadre didactice devotate si bine pregatite. Cred ca in vremurile tulburi pe care le traim avem nevoie cel mai mult de astfel de fapte de bunatate, milostenie si dragoste fata de semeni. Bunul Dumnezeu sa le dea sanatate si rasplata dumnezeiasca tuturor celor care fac astfel de fapte marete.
Intr-o societate in care trasaturile umane, din pacate, se dezumanizeaza pe zi ce trece, din fericire iata avem si exemple demne de urmat, care au la baza lor bunatatea. De subliniat este faptul ca, atat din partea parintelui Dindelegan si a d-nei preotese cat si a celorlalti participanti, aceasta activitate de voluntariat este realizata cu consecventa si daruire in permanenta. Este un motiv de mare bucurie faptul ca in comunitatea noastra exista oameni care reusesc sa aduca la suprafata bunatatea altor oameni, asa cum d-na Prof.univ.dr. Camelia Dindelegan a reusit prin mobilizarea in activitati de voluntariat a studentilor la psihologie, desi au un volum mare de informatii de studiat si asimilat - vorbind din perspectiva unei foste absolvente si practicante a psihologiei, precum si insuflarea, dezvoltarea si mentinerea valorilor crestine de catre parintele Dindelegan prin multiple activitati desfasurate in cadrul bisericii cu toate categoriile de varsta. Cuvinte si fapte de bine ale acestora ar mai fi multe de amintit asa ca speram sa avem parte de bunatatea si intelepciunea lor cu cat mai multe ocazii.
Un gest minunat din partea acestor oameni minunați . Felicitări Părintelui Vasile Dindelegan si doamnei Camelia Dindelegan. Aceasta "misiune" de a aduce zâmbete pe chipurile oamenilor merita tot respectul. Un model de urmat pentru noi tinerii , viitori voluntari . Acest gest ne motivează si ne creste încrederea in noi demonstrându-ne ca daca vrem se poate. A ajuta un om , a aduce bucurie in sufletul sau este cel mai frumos lucru pe care il putem face. Tot respectul pentru activitatea dumneavoastră !
Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
Apreciez, din suflet, aceasta actiune. Este foarte greu in ziua de astazi sa gasesti voluntari, si mai greu este sa inveti tinerii sa faca voluntariat. Felicitari parintelui si doamnei preotese. GRADINITA DUMINICALA o idee minunata si o investitie nemaipomenita in viitorul natiei romane si a noastra ca si crestini. Cinste acestei familii minunate precum si colaboratorilor lor!!!!!!!!!!!
Aflati in vartejul goanei dupa foloase materiale necesare traiului cotidian, acesti oameni minunati, prin gesturile lor demne de toata lauda ne fac sa ne oprim o clipa si ne amintesc ca avem si suflet. Ne indeamna sa nu fim nepasatori cu semenii nostri aflati in nevoie si suferinta. Sa le urmam exemplul si sa le aducem o mangaiere celor nevoiasi de cate ori avem ocazia.
Pentru comunitatea din parohia Iosia I, pr. Vasile Dindelegan este un duhovnic adevarat. Un parinte devotat sufleteste, care e alaturi de noi la bine si la rau. Doamna preoteasa Camelia Dindelegan, care este profesor universitar la catedra de Psihologie, este un psiholog adevarat, intodeauna alaturi de oameni. Ne asculta si ne intelege. Dumneaei este un cadru didactic dedicat studentilor in toata activitatea sa, vorbind din persectiva parintilor care au copiii studenti la Psihologie.
O vorba buna, o privire blanda, un zambet placut pot face minuni si realiza miracole. Tot respectul pentru parintele Vasile Dindelegan, care impreuna cu doamna preoteasa Camelia Dindelegan, ne ofera un exemplu demn de apreciat si de respectat : sa nu uitam de cei care au nevoie de sustinere noastra materiala si caldura noastra sufleteasca.
“In chip nevazut, Hristos ne ajuta sa ne purtam crucea, insa, si in chip vazut, poate imprumuta mainile si umerii unuia dintre cei care ne pot fi aproape, pot deveni aproapele nostru”. Acesti oameni n-au facut altceva decat pentru o clipa au purtat crucea unor oameni singuri si fara ajutor, s-au identificat cu suferinta lor, aducandu-le pe fete si in suflete o raza de lumina! Cred ca ar trebui sa urmam cu totii exemplul lor…
Cand ai reusit sa transformi o singura lacrima de tristate intr-una de bucurie atunci, misiunea ta pe acest pamant a fost una de folos. Cinste celor care au reusit sa faca asta!
La Parohia Iosia I fiecare zi este una de sarbatoare caci, pentru cei aflați în suferință pentru cei singuri și neajutorați, pentru copii si tineri deopotriva Parintele Vasile are intotdeauna timp, rabdare si curaj sa se implice. Si nu e deloc usor, dar ajutorul pe care-l primeste din partea doamnei preotese Camelia este cu siguranta demn de apreciat, caci amandoi stiu ca singurul mod in care ii pot ajuta pe semenii lor este sa nu treaca indiferenti pe langa drama lor, ci sa spuna ca le pasa, ca parte integranta din mantuirea lor sunt si ei. Dumnezeu sa le rasplateasca inmiit pentru daruirea lor!
Este un model de urmat, o activitate extrem de benefica atat pentru cei care fac voluntariat cat si pentru cei care beneficiaza de aceste activitati.E de laudat implicarea acestor persoane, care intr adevar fac ceva notabil.
Este de apreciat faptul ca exista oameni cu suflet care se gandesc la cei aflati in suferinta.Astfel de articole mobilizeaza si incurajeaza tinerii sa participe la actiuni de voluntariat.