Misterele lumii Mistica vestitei capitale nordice pe care a construit-o Petru I - Petru cel Mare - nu este o invenţie. Oamenii au dispus de capacitatea de a prevedea şi presimţi anumite aspecte stranii, au relatat sau şi-au notat de-a lungul epocilor ceea ce le-a fost dat să trăiască. De la edificarea Sankt-Petersburgului, acum 300 de ani, numeroase personalităţi au cunoscut, datorită capacităţilor lor, aspectele stranii ale oraşului lui Petru. Printre ei au fost ţări ai Rusiei, arhitecţi, artişti plastici (pictori şi sculptori), savanţi, scriitori, actori şi chiar oameni cu ocupaţii din cele mai obişnuite... Un oraş construit de entităţi din alte dimensiuni Apariţia cu 300 de ani în urmă a Petersburgului, oraş construit la dorinţa lui Petru şi în cea mai mare parte din voinţa-i de împărat al întregii Rusii, este atribuită de numeroşi autori... forţelor de dincolo, unii incluzându-l printre ele chiar pe necuratul. Poetul polonez Adam Mickiewicz, atât de preţuit de A. I. Puskin, a scris de-a dreptul, în versurile închinate capitalei de atunci a Imperiului Rus, că Roma a fost făurita de mâna omului, Veneţia - de zei, dar oricine fi-va de acord că Petersburgul l-a zidit Satana. Argumentele lui? Unul, de necontestat, este menţionat în toate manualele de istorie: în anii reformelor lui Petru cel Mare, când s-a ridicat de fapt această vestită cetate, populaţia Rusiei s-a înjumătăţit, cele mai multe victime fiind din rândul celor care lucrau la ridicarea Petersburgului. Semne aparute pe cer De-a lungul existenţei sale, pe cerul Petersburgului (care s-a mai numit şi Petrograd şi Leningrad, iar acum, din nou, poartă numele ce i l-a dat Petru) au apărut, de mai multe ori, semne sub formă de cruce. De exemplu, la 15 decembrie 1837, mulţi locuitori ai săi au văzut pe cerul amurgului de iarnă, colorat într-o anumită nuanţă verzuie, o cruce imensă, formată din nori subţiri ca un val, pe care soarele ce asfinţea o colorase în roşu-sângeriu. Iar peste două zile, în Palatul de Iarnă a izbucnit un puternic incendiu, în care au ars din temelii superbul palat şi comori inestimabile din interiorul său. Un alt semn - o cruce luminoasă - li s-a arătat locuitorilor oraşului lui Petru I în octombrie 1941, deasupra teatrului dramatic ce poartă numele marelui poet rus Puskin. Acest semn a marcat începutul unei tragedii nemaiîntâlnite în istorie - Blocada de 900 de zile a Leningradului, care a costat oraşul 1 milion de vieţi. Naşterea lui Petru I, prezisă de un cititor în stele Naşterea, destinul şi moartea mai multor împăraţi ai Rusiei au fost prezise cu exactitate de călugări, prezicători sau cerşetori, binecuvântaţi însă cu darul acesta. Cititorul în stele Simeon Plotki a prezis cu o uimitoare precizie naşterea lui Petru I, în noaptea de 29/30 mai 1672. În ajunul conceperii viitorului împărat al întregii Rusii, Simeon a văzut pe cer, alături de planeta Marte, o nouă stea, deosebit de strălucitoare. În dimineaţa zilei de 29 august 1671 (cu exact nouă luni înainte ca Petru să se nască), astrologul i s-a înfăţişat ţarului Alexei Mihailovici (tatăl lui Petru I) şi l-a felicitat cu prilejul naşterii viitorului fiu. El i-a scris ţarului destinul ce-l prevăzuse pentru viitorul cârmuitor al Rusiei: acest stăpân va moşteni tronul său şi nici un contemporan nu se va putea compara cu el în ceea ce priveste forţa cu care va acţiona asupra ţării. Va fi demn de lauda cea mai înaltă, slava lui va creşte an de an şi ceas de ceas. Mulţi vor cădea răpuşi de paloşul lui, îi va nimici pe cei răi, dar îi va iubi pe cei zeloşi pentru ţară. Cititorul în stele a zis că ţarina nu va muri Când a venit momentul ca ţarina să nască, Simeon Polotki se ruga în genunchi, în prezenţa ţarului Alexei Mihailovici, căci naşterea era foarte grea. Furios, ţarul nu întelegea de ce se mai roagă acesta, când soţia lui era ca şi moartă. Dar cititorul în stele i-a spus că ţarina nu va muri, ci îi va naşte un urmaş. Dacă acesta se va naşte în următoarele 30 de minute, va trăi cam 50 de ani, iar dacă se va naşte după mai mult de 30 de minute, el va apuca vârsta de 70 de ani. Petru s-a născut în mai putin de 30 de minute şi a trăit... 53 de ani. Inutil să mai adăugăm că a fost ţarul care a deschis o fereastră spre restul Europei, făcând din Rusia o mare putere, prin toate reformele sale dure, dar necesare. Ţarinele care au fost luate în Cer Împărăteasa Rusiei - Ecaterina I (soţia lui Petru I), Anna Ioanovna (o nepoată a ţarului, care a dormit după Elisaveta I, fiica lui Petru cel Mare) şi Ecaterina a II-a - Ecaterina cea Mare, ca de altfel multe alte capete încoronate, au avut viziuni ce le-au prevestit propriul sfârşit. Cu putin timp înainte de a muri, Ecaterina I a avut un vis ciudat, în care i s-a arătat soţul ei, defunctul ţar Petru I, care a luat-o cu el în ceruri. Împărăteasa şi-a putut vedea de sus din cer copiii, înconjuraţi de o mulţime de oameni, care discutau cu aprindere, în mai multe limbi. Ecaterina I a spus că va părăsi curând această lume, iar după moartea ei vor începe tulburări în Rusia, ceea ce s-a şi întâmplat, după cum rezultă din istoria pe care o cunoaştem. Împărătesele Anna Ioanovna şi Ecaterina a II-a s-au văzut pe ele însele şezând pe tron. Mai interesant este că spectrul Annei Ioanovna a fost văzut de mai mulţi curteni, valeţi, pază, precum şi de favoritul ei, Biron, care a fost chemat în noaptea respectivă pentru a o identifica pe împărăteasă (de fapt, fantoma acesteia). Ecaterina a II-a a avut parte de o serie de semne prevestitoare: trăsnetul i-a lovit una din încăperile preferate, aflată în Palatul de Iarnă; în urma caleştii cu care se deplasa împărăteasa a fost văzut de toţi cei prezenţi un meteorit, care parcă urmărea caleaşca - se deplasa în aceeaşi direcţie, pe urmele acesteia; în fine, un orologiu a stat puţin timp înainte de sfârşitul Ecaterinei (la toate acestea, se adaugă visul în care împărăteasa s-a visat stând pe tronu-i împărătesc). Prevestirile călugărului Abel Un vestit prezicător în epocă - călugărul Abel - a emis o serie de prevestiri de-a dreptul uluitoare: el a reuşit să determine începutul şi sfârşitul domniei ţarului Nicolae I, momentele importante ale acestei domnii şi succesiunea tuturor ţarilor ce i-au urmat lui Nicolae I. Dar cea mai cutremurătoare prevestire a lui Abel a fost răspunsul acestuia la întrebarea ţarului Nicolae I: Cum se va încheia domnia Romanovilor (dinastia din care făcea şi el parte). Abel i-a spus: Apoi va urma mujicul înarmat cu un topor. Darul prevestirii acestui călugăr s-a dovedit cu adevărat excepţional, căci a reuşit să prevadă, cu un secol înainte, ce se va petrece cu ţarul Nicolae al II-lea şi familia sa în 1918. Prorocirea lui Abel a fost păstrată până în anul 1901 în palatul de la Gatcina, iar Nicolae al II-lea cunoştea cele prevestite de călugar strămoşului său, Nicolae I. La începutul anului 1903, un tun de pe bastionul fortăreţei Petropavlovsk a tras, accidental, asupra Palatului de Iarnă. Deşi toţi erau în panică, ţarul Nicolae al II-lea a rămas imperturbabil şi le-a explicat apropiaţilor săi: Până în anul 1918 nu mă tem de nimic. Aceste cuvinte au fost repetate nu o dată pe fronturile primului război mondial. Sensul magic al cifrelor Un rol important revine în destinul personalităţilor cifrele, care au avut un cuvânt de spus. În cazul ţarului Pavel I (fiul Ecaterinei a II-a), numărul fatidic a fost 4. Pavel I s-a aflat la cârma Rusiei timp de 4 ani, 4 luni şi 4 zile. Pe când, din ordinul lui Pavel (pe atunci, ţarevici - adică prinţ moştenitor) se construia palatul Mihailovski, iar pe frontonul acestuia se aşeza o placă din porfir roşu, cu o inscripţie ce promitea casei lui Pavel ocrotire pe toată durata zilelor lui. De fapt, frontonul provenea de la Catedrala Isckievski (Sf. Isaac). Clarvazatoarea Xenia din Petersburg a prezis că Pavel va trăi atâţia ani câte litere are inscripţia de pe frontonul palatului său. Inscriptia are 47 de litere, iar Pavel I a trăit exact 47 de ani. Ţarul Alexandru I avea şi el o cifră magică - numărul lui era 12: s-a născut la 12 decembrie (luna a 12-a) 1777, în timpul unor inundaţii catastrofale, dar a şi murit la 12 decembrie 1842, în perioada unor inundaţii şi mai mari, produse de apele Nevei. Pentru Nicolae al II-lea, ultimul ţar, s-a dovedit fatidic numărul 17. În ziua de 17 octombrie 1888 a avut loc un accident, o deraiere a trenului împărătesc, în anul 1917 a avut loc lovitura de stat care l-a înlăturat pe ţar de la putere, iar în noaptea de 17 iulie 1918, întreaga familie a ţarului a fost executată. Vise şi semne ce s-au arătat altor locuitori ai Petersburgului În timpul domniei lui Alexandru I s-a vorbit foarte mult în capitala imperiului rus despre un vis avut de căpitanul Baturin, în timpul războiului din 1812. Ţarul decisese evacuarea Petersburgului aflat în calea oştilor lui Napoleon. Căpitanul a visat că Petru I (a cărui statuie din bronz - numită de Puskin Călăreţul de aramă - se află în Piaţa Senatului) a coborât de pe piedestal şi a pătruns, călare, în Palatul Kameno Ostrovski, unde se ţinea Consiliul Imperial. Întâmpinat în curtea palatului de Alexandru I, străbunul din metal i s-a adresat, dojenindu-şi urmaşul: Tinere, în ce impas mi-ai adus Rusia. Dar pâna când eu rămân unde-mi este locul, oraşul meu nu are de ce să se teamă. Visul ofiţerului a fost transmis de prinţul Golitin ţarului, iar decizia evacuării inclusiv a monumentului Marelui Petru, la Vologia, a fost revocată de ţar. Umbrele morţilor bântuie în cimitire Cei care au avut ocazia să viziteze vechile cimitire ale Petersburgului, la fel de vestite ca P?re-Lachaise din Paris - Smolenski, Nikolski, Ohtinski - au zărit de multe ori umbrele celor care sunt înmormântaţi acolo. La sfârşitul anilor ?40 ai secolului al XX-lea, cimitirul Nikolski era lăsat în paragină, nu se mai făceau înhumări acolo. Dar locuitorii care treceau prin preajma lui au văzut, nu o dată, la zidul execuţiilor, unde au fost împuşcate numeroase feţe bisericeşti cu vederi anticomuniste (sau chiar adepţi ai contrarevoluţionarilor), silueta unui călugăr în odăjdii negre. Tot în cimitirul Nikolski s-au petrecut şi alte fapte stranii. Un conferenţiar de la Institutul Herzen, care considera că toate întâmplările ciudate nu sunt decât baliverne, a făcut pariu cu colegii că va înnopta în cimitir. A doua zi, când au venit să-l caute, colegii l-au găsit mort. L-au aflat lângă zidul execuţiilor, alb complet, fără nici un fel de semne pe corp care să ateste că ar fi fost agresat. Doar că murise (probabil, de infarct) în timpul nopţii. Cine ştie ce-i fusese dat să vadă sau să audă...