Ediția din acest an a faimosului târg de toamnă de la Negreni s-a desfășurat în perioada 10 - 13 octombrie. Zeci de mii de persoane din ţară şi din străinătate au participat la eveniment, care, de-a lungul timpului, dintr-un simplu târg a devenit şi o atracţie turistică, care merită vazută!

  Celebrul eveniment se organizează în toamna fiecărui an, în al doilea sfărşit de săptămână a lunii octombrie, pe malul Crişului Repede, în localitatea Negreni, judeţul Cluj. Satul este aşezat pe drumul european E60, în apropiere de Ciucea. Târgul se intinde pe o suprafaţă uriaşă, de 8 hectare, şi este numit de cei din zona „Târgul tradiţional de la Fechetău” (provenind din denumirea maghiară Feketeto). Târgul de Toamnă de la Negreni este un loc unde trecutul și prezentul se întâlnesc şi a devenit, în timp, un obicei și o tradiție, iar zvonurile despre acest eveniment s-au dus nu doar în toată țara, ci și în afara acesteia. Astfel, a devenit între cele mai mari de acest fel din estul Europei şi se bucură de o popularitate foarte mare, având musafiri din Ungaria, Germania, alte ţări din Europa de Vest etc.

Originile Târgului de la Negreni datează încă din Evul Mediu, cu toate că acesta a fost aprobat oficial în anul 1815. Pe vremuri, aici era locul în care ciobanii din Munții Apuseni veneau pentru a se aproviziona cu haine și căciuli groase pentru iarnă, precum și cu alte produse.

Cu ocazia târgului, timp de patru zile localnicii îşi deschid porţile curţilor şi, ca buni întreprinzători, fac bani frumoși din parcări. Aceștia invită turiștii să își parcheze mașinile în curțile și în grădinile lor, contra cost desigur. Parcarea costă 25 lei per autoturism, dar merită, pentru că sătenii au grijă de autovehiculele parcate.

Comercianții vin și se pregătesc de zor pentru a-și întâmpina clienții cum se cuvine, cu standurile burdușite de produse, mai mult sau mai puțin utile, mai vechi sau mai noi. În acest an, organizatorii şi comercianţii au avut noroc, pentru că, în afară de vineri dimineată, când a plouat, în rest vremea a fost splendidă, astfel încât cumpărătorii să se poată plimba printre rânduri şi să aleagă din exponate. Pentru a mări puţin confortul vânzătorilor, în incinta târgului vânzătorilor le stă la dispoziţie şi un grup sanitar, unde, pentru 20 de lei, seara sau dimineaţa pot să facă şi un duş.

Cei mai mulţi vizitatori au fost sâmbătă, o zi superbă de toamnă, cu soare şi căldură, excelentă pentru plimbări între standuri.

Pe podul de trecere din beton, mulţimea avansa foarte greu. Deşi sunt agenţi de pază în piaţă, asta nu-i deranjează pe cerşetori sa-şi facă „datoria” de a cere bani de la trecători. Preţurile în piaţă diferă foarte mult, în funcţie de produs. Sectorul de antichități a fost cel mai animat. Parcă ai fi în mijlocul naturii, pe o potecă, dar pe marginile potecii nu găseşti arbori sau flori, ci parcă tot ce s-a produs în Transilvania sau în România de-a lungul secolelor. Aici găsești tot ce îti poți imagina, dar și ce nu îți poți imagina: fotografii vechi, unelte de tâmplărie, televizoare, mobilier, motociclete, biciclete, triciclete, cărucioare pentru copii, păpuși, bijuterii, clopoţei, aparate foto, discuri, ceasuri vechi, magnetofoane, săbii, căşti de război, tablouri, oglinzi, mobilier, timbre, animale împăiate etc. Cartea roşie cu titlul „Omagiu” ne aduce aminte acum, în aproprierea alegerilor, că am avut şi un conducător suprem, pe Nicolae Ceauşescu.

Aici, în zona de antichități, în fața ta se deschide o altă lume, veche, prăfuită, dar care are un farmec aparte. Văzând obiectele ce stau înșirate care pe unde, pe jos, pe mese, pe capota mașinii, e greu să nu îți amintești măcar o clipă de copilărie sau de alte vremuri, demult apuse. Porturile populare, cusăturile tradiționale, farfuriile pictate, cărți vechi, mobilierle antice și multe altele nu sunt doar vechituri, nu sunt doar suveniruri, ci și mărturii ale unei moșteniri culturale bogate.

Pe ici pe colo, kitch-ul își face simțită prezența, chinezăriile amestecându-se printre obiectele ruginite ale epocii de aur. Mulţi pot găsi chilipiruri, dar şi obiecte de colecţie, unele vechi de sute de ani, care pot costa chiar şi sute sau mii de euro. Printre rândurile de haine şi de pantofi de multe ori auzi comercianţii care îşi oferă marfa „Toate la 10 lei”, mai încolo, la gecile de fâş – „toate sunt la 100 de lei”. Târgul de la Negreni are legătură directă cu lumea satului, cu uneltele din gospodăria ţărănească, cu îmbrăcămintea bunicilor, cu fascinanta istorie a trecutului, care, prin examinarea obiectelor puse la vedere, a albumelor fotografice de familie, a tablourilor şi icoanelor din casa bătrânească, a farfuriilor pictate, a portului popular expus, ne face să mergem înapoi în timp cu zeci de ani. Chiar şi glasul unui taragot îi face pe cumpărători să se îndrepte într-o parte mai puţin frecventată a târgului.

Desigur, cei mai mulţi dintre vizitatori nu sunt şi cumpărători. Cei mai mulţi se uită doar la exponate, mai puţini au fost cei care au şi cumpărat câte ceva. În târg nu au lipsit nici standurile unde vizitatorul, după ore în şir de plimbare, s-a putut bucura de mâncăruri tradiţionale româneşti şi ungureşti. Micii, grătarele, pomana porcului, mămăliguţa cu brânză, fasolea cu ciolan, sarmalele, kürtös kalács, porumbul fiert erau la mare căutare. Încă şi numele celor doi comedieni americani Stan şi Bran invită trecătorii să mănânce o plăcintă la unitatea ce le poartă numele.

Într-adevăr, de-a lungul timpului, dintr-un simplu târg, evenimentul a devenit o atracţie turistică, care merită vazută!

Ioan HASAS