Presa națională și locală (vezi „Crișana”, 29.01.2026, p:1,3) anunță schimbarea bancnotelor în țara noastră, după 25 de ani de la ultima tipărire (2005).

Nu este vorba de trecerea de la „leul” autohton la „euro”! Bulgarii, cu jumătate din populația țării noastre și o economie mult mai modestă ca a noastră (chiar înainte de 1989), au reușit acest lucru de la 1 ianuarie a.c. Chiar dacă la nivelul cetățeanului de rând, decizia Băncii Naționale a Bulgariei a creat un anumit haos de moment. Dacă hotărârea forurilor de conducere la vârf a vecinilor din sud este încă un pas înainte în integrarea solidă în UE, rămânerea noastră în urmă este rezultatul luptei pentru putere între „stânga” și „dreapta”, între „suveraniști” și „europeniști”, de fapt între găștile de baroni locali și centrali, indiferent de culoarea lor politică, care lucrează în cârdășie. Cum servesc ei interesele naționale de la „promovarea” muncii și capitalului autohton la cultura și istoria națională, se vede în prăpastia care s-a căscat între vorbe și fapte!

O nouă tipărire a bancnotelor este necesară, deoarece Casierul BNR s-a pensionat (Ion Nițu), înlocuitorul Dsale fiind Mugur Tolici (56 de ani), până acum director al Direcției Resurse Umane (fostele Serviciul Cadre, mai apoi Serviciul Personal). Vechi colaborator al Guvernatorului Mugur Isărescu, Mugur Tolici este un foarte bun profesionist, apropiat de matusalemicul Guvernator chiar prin prenumele pe care-l poartă.

            Cetățeanul român de rând nu trebuie să intre în panică! Vechile bancnote deja în uz vor circula alături de cele noi, fiind retrase pe măsură ce noile bancnote de aceeași valoare și cu aleași efigii, având în plus semnătura noului Casier, vor înlocui pe cele vechi – cu semnătura fostului Casier.

            Intervenția mea, pentru acest moment de referință în istoria monedei naționale, are la bază o propunere mai veche, pe care am făcut-o ca istoric al vieții bancare românești. (vezi: revista „Identitatea națională” - publicație a Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” – Filiala Oradea, anul IX, nr.1(9), iunie 2024, p. 76-78, dedicată aniversării lui Avram Iancu, patriotul român, la a 200-a aniversare a nașterii sale).

            Scriam atunci: „Anul 1990 este o nouă bornă, atât în istoria noastră, cât și a monedei de hârtie și subdiviziunile ei de metal. Primii 10-15 ani au fost marcați de o inflație galopantă”. Au reapărut „milioanele” ca după Al Doilea Război Mondial (anii 1945-1953). „În acest context, (în 1992- n.n.) este bătută o bancnotă de 5000 lei având pe avers portretul lui Avram Iancu, așa cum l-a realizat pictorul muntean Barbu Iscovescu - în ianuarie 1849, în tabăra militară a moților de la Câmpeni. Chipul Iancului are în fundal o bisericuță tradițională de lemn plasată într-o zonă păduroasă. În partea stângă, avem sigla BNR, semnătura lui Mugur Isărescu ca Guvernator al BNR și cea a Casierului central. Pe reversul bancnotei, apare Poarta Carolina de intrare în Cetatea Alba Iulia, ridicată de habsburgi (unde au fost închiși Horea, Cloșca și Crișan înainte de a fi martirizați prin tragerea pe roată - n.n.), deasupra ei steagul de luptă a dacilor (Capul de lup – n.n.), alături de biserica de la Densuș (ridicată din blocuri de piatră provenite din vechi cetăți dacice și castre romane - n.n.) Deci elemente semnificative din istoria Transilvaniei românești, cu care Avram Iancu și generația lui s-au identificat: În fine, reapare sigla BNR și o inscripție prin care se avertizează că falsificarea acestui bilet se pedepsește conform legilor în vigoare”.

            Intrată în circulație în 1992, va fi retrasă în martie 1999 prin Circulara nr.26/ 31 XII 1999. Motivația oficială a fost aceea că, fiind tipărită pe hârtie, bancnota poate fi ușor falsificată, înregistrându-se multe cazuri în perioada 1992-1999. Când, în 30 III 1999, BNR achiziționează tehnica baterii bancnotelor pe polimer (procedeu care bloca falsificarea bancnotelor naționale –n.n.), bancnota cu Avram Iancu nu mai este luată în considerare”. Opinia publică nu a fost informată relativ la excluderea bancnotei cu efigia lui Avram Iancu.

            Atunci, în calitate de Deputat în Parlamentul României, într-un partid „naționalist”, adică patriot (PUNR), și făcând parte din Comisia parlamentară de control a SRI, am aflat cauza „accidentului monetar”. În cadrul Convenției Democratice, coaliția politică care conducea Țara, era, ca și mai apoi până astăzi, un partid etnic care nu putea să-l accepte pe Avram Iancu, ca și aniversarea altor momente de istorie națională care au dus, în etape, la făurirea României Întregite la 1 Decembrie 1918.

            Revoluția română de la 1848/1849, condusă militar de Avram Iancu și ideologic de o excepțională generație de intelectuali români greco-catolici și ortodocși, deopotrivă, s-a opus vehement deciziilor megalomane ale revoluționarilor unguri în frunte cu Kossuth. Ungurii doreau libertate și democrație față de habsburgi, dar nu recunoșteau aceleași drepturi față de etniile pe care le exploatau: români, croați, slovaci, sârbi. Liberalismul maghiar al vremii era unul profund conservator în esența lui, nota fiind dată de nobilimea ce trăia masiv în mentalitatea Evului Mediu, al Regatului Ungariei.

            Acest partid s-a opus retipăririi bancnotei cu Avram Iancu. Ca urmare, între 2005-2021, când se tipăresc pe polimer bancnotele care circulă astăzi: 1 leu (cu efigia lui Nicolae Iorga), 5 lei (George Enescu), 10 lei (Nicolae Grigorescu), 20 lei (Ecaterina Teodoroiu), 50 lei (Aurel Vlaicu), 100 lei (Lucian Blaga), 500 lei (Mihai Eminescu) - bancnota Avram Iancu dispare prin omisiune. Constatăm că din opt personalități din sfera culturii, tehnicii și armatei – doar două onorează personalități ale românilor din Ardeal.

            Momentul retipăririi bancnotelor naționale este propice reluării în considerație a unei noi bancnote cu efigia lui Avram Iancu, în 2024 aniversat la 200 de ani de la nașterea sa. Ar putea să fie „noul pol” de 25 de lei, ce ar facilita mai ușor niște plăți curente.

            Mai mult. În perspectiva regândirii întregului lanț al monedei naționale, în bancnote și metal, s-ar putea avea în vedere și o bancnotă cu efigiile lui Horea, Cloșca și Crișan, conducătorii unui eveniment social-politic excepțional, ce premerge revoluția pașoptistă a românilor din Transilvania - care a continuat și dezvoltat în plan ideatic răbufnirea de la 1784, recent comemorată la 240 de ani de la desfășurare. Cu aceste două noi bancnote am mai echilibra numărul personalităților popularizate în mentalul de astăzi al românilor prin figuri de excepție din rândul „regățenilor” (6) respectiv „ardelenilor” (4).

            Îndrăznesc să sugerez Comisiei de resort din Parlamentul României, ca, împreună cu conducerea BNR, să gândească imprimarea, pe noi bancnote ale României, a unor personalități culturale și politice din Basarabia și Bucovina epocii moderne, care au luptat și înfăptuit Unirea cu Regatul României în 1918. Ar fi o mostră a eforturilor parțiale de reunificare a pământului românesc, măcar pe cale culturală și mentală, în așteptarea unificării politice pe care nu trebuie să o uităm din vedere.

            Moneda vehiculată de o parte și de alta a Carpaților, încă din epoca daco-romană, fie ea bătută de autohtoni daci, apoi români, fie monede de origine străină – prin comerț a creat, treptat, o economie complementară la nivelul provinciilor românești tradiționale (Maramureș, Crișana, Banat, Transilvania istorică, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Basarabia, Bucovina), transformată într-o piață de schimburi și economie românească modernă. Pe această bază s-a realizat unitatea culturală și politică la 1918. Cu alte cuvinte, moneda națională, care stă la baza unei economii puternice, este un vector important al asigurării independenței și suveranității într-o Europă a națiunilor.

            Ce se va întâmpla când vom trece la moneda europeană, vom vedea la vreme!

            În concluzie: ar fi de dorit rebaterea unei bancnote cu Avram Iancu! Oare nu avem această putere dacă nu acceptăm și o bancnotă cu efigia lui Kossuth, sau măcar a lui Petőfi Sandor - „pretinii” noștri istorici. Suntem, ca în 1999, sub conducerea unei coaliții de partide unde prietenul intern joacă după cum îi cere prietenul vecin!