Pentru mulţi dascăli care slujesc învăţământul bihorean de trei sau patru decenii, sfârşitul acestui an şcolar înseamnă şi încheierea activităţii pe „ogorul" pedagogic. Pentru ei, „clopoţelul pensionării" va suna „recreaţia mare", când cu emoţie şi regret vor părăsi şcoala pe care au slujit-o cu atâta dragoste, credinţă, devotament, pasiune şi iubire faţă de elevii lor.

Unul dintre aceştia este domnul profesor de istorie-geografie Radu Turla, de la Şcoala cu clasele I-VIII din Gurbediu, comuna Tinca. Orele desfăşurate la clasă, activităţile metodice susţinute în cadrul cercurilor pedagogice, prezenţa sa la examenele de capacitate ori olimpiadele şcolare, articolele cu conţinut metodic publicate în revista „Pro-Educaţia" a Liceului din Tinca, concursurile pe teme de istorie organizate cu ocazia unor evenimente naţionale, discuţiile purtate pe marginea temelor stabilite de Inspectoratul Şcolar al judeţului Bihor, lecţiile şi referatele susţinute în cadrul comisiei metodice a diriginţilor, excursiile şcolare organizate în Ardeal, Banat şi Maramureş, alături de elaborarea lucrării pentru obţinerea gradului didactic I, „Monografia geografică a localităţii Tinca" sunt doar câteva dintre preocupările domnului profesor. După 43 de ani de activitate didactică, „corabia" încărcată cu sute de elevi ai satelor de pe cursul mijlociu al Crişului Negru a ajuns „la mal". Domnul profesor părăseşte şcoala cu sentimentul datoriei împlinite şi cu regretul despărţirii de elevii săi şi de colegi. Prinosul de recunoştinţă al foştilor săi învăţăcei, azi medici, ingineri, economişti, cadre didactice, ofiţeri, fermieri ori simpli agricultori, îi aduce în suflet satisfacţii şi mulţumiri. Radu Turla a copilărit pe Crişul Negru şi îşi trage seva din satul natal Oşand, fiu al unor onorabili  învăţători. Acolo a fost marcat de frumuseţea naturii, a obiceiurilor de altădată, de bogăţia culturii populare, de omenia şi iubirea de Dumnezeu şi de cele sfinte, acolo a deprins pentru tot restul vieţii respectul şi dragostea pentru oameni. Toate acestea l-au mobilizat şi să publice „Monografia satului Oşand". Vechi şi statornic colaborator al „Crişanei" noastre, a publicat la Editura „Imprimeria de Vest" din Oradea  în anul 2010 volumul „Oameni şi fapte din zona Tinca". În cele 137 de pagini ale cărţii, locuitorii acestor meleaguri devin personaje stimate, interesant modelate în eseuri, portrete, reportaje, jurnale de călătorie şi interviuri. Volumul mai evocă aniversări ale comunităţii, oameni care însufleţesc aceste plaiuri mioritice din Ţara Crişurilor noastre, staţiunea balneoclimaterică Tinca, cultele religioase şi, bineînţeles, şcoala. Activitatea cultural-artistică desfăşurată în rândul sătenilor, cu maturi şi elevi, a fost o preocupare de suflet de-a lungul carierei. Textele scrise pentru programele brigăzilor artistice, cuplete, scenete, monoloage satirice în grai bihorenesc, epigrame şi catrene l-au îndreptăţit să editeze în toamna anului 2010 volumul „Epigrame şi umor, de la Tinca din Bihor". Cele  două volume au fost lansate cu ocazia zilelor Liceului „Nicolae Jiga" din Tinca în luna octombrie a aceluiaşi an. Drept răsplată a activităţii cultural-artistice stau mărturie diplomele obţinute la nivel judeţean, precum şi la Festivalurile de satiră şi umor de la Macea (Arad) şi Dej (Cluj).

Îi dorim sănătate, să-şi ducă în linişte anii de pensie.