Maramureşul a fost întotdeauna leagănul românilor distinşi ai neamului, prin vorbă, faptă, obiceiuri şi tradiţii. Despărţiţi de curgerea înspumată a apelor Tisei, de-a dreapta şi de-a stânga malurilor, ei sunt trăitori astăzi - prin voia şi nevoia unei istorii nedrepte - în două ţări: România şi Ucraina. Pe românii maramureşeni din dreapta Tisei i-am "cercetat", din nou, acasă la ei, cu invitaţie şi viză de această dată, conformându-ne reglementărilor păguboase, adoptate încă din 2004 de ambele guverne. Trecem frontiera stabilită pe cursul Tisei, prin punctul CÂMPULUNG LA TISA - TERESVA, cu trenul motor al cărui parcurs l-am găsit nominalizat în mersul trenurilor. Cu toată diplomaţia declarativă a celor două ţări, podul istoric peste Tisa, inaugurat cu fast în anul 2003, nu este nici până astăzi funcţional. Suntem aşteptaţi de prietenul Ion Botoş, suflet mare de român, care ştie să polarizeze interesele minorităţii românilor din satele situate în dreapta Tisei, prin Fundaţia "Dacia". Stau mărturie cele cinci secţii ale muzeului său privat, deschis în urmă cu doi ani, unde se regăsesc, printre altele, câteva mii de documente şi obiecte, colectate din diferite perioade istorice, cum sunt: Sfânta Evanghelie - de la 1757, "Apostolii", Gramatica limbii române - de la 1804, cunună de mireasă, şase lămpi, aproximativ 30 de cămăşi, reprezentative pentru satele româneşti din dreapta Tisei. Grupaţi distinct în localităţi compozit româneşti, cu procente de 80%-90% şi 95%, satele Apşa (de Jos, de Mijloc şi de Sus), Bedeu, Biserica Albă, Bouţul (Mare şi Mic), Strâmtura, Cărbuneşti, Plăiuţ şi Slatina, se întind prin poienile Munţilor Carpaţi, delimitând, oarecum, la nord, Maramureşul istoric. Caracteristic pentru existenţa lor, casa şi familia sunt pentru românii maramureşeni ocupă primul loc. Obsesia unei case "cum nu are nime` " naşte şi renaşte o arhitectonică imobiliară de extravaganţă, lux şi măreţie, regăsite în cale dreaptă, câteva zeci de kilometri peste apele Tisei, la Săpânţa, Certeze ori Remeţi. Tinerii pleacă şi aici la muncă în străinătate, de unde trimit bani celor rămaşi acasă, pentru a cumpăra pământ şi case. Învaţă uşor să vorbească ucraineană şi rusă, o rup pe ungureşte ori slovăceşte, însă, acasă, întotdeauna alintă şi sfădesc în dulcea rostire românească! Referinţe istorice - Mănăstirea Peri, Mănăstirea Bedeu Străbatem vechiul teritoriu al Perilor, astăzi cu numele Gruşevo, pecetluind amintirea Mănăstirii Peri, atât de semnificativă pentru scrierea istoriei noastre. În acest sfânt lăcaş, s-au pus bazele culturii române, aici a fost prima şcoală duhovnicească, poate de aici au ieşit primele cuvinte scrise în limba română, s-a tipărit - pentru prima oară în istoria României - Sfânta Scriptură (1696), aici a fost centrul politic al Ţării Maramureşului în Evul Mediu. Călcând pământul sfânt al voievozilor maramureşeni descălecători, Dragoş din Bedeu şi Bogdan I, cei care, trecând râul Moldava, au statornicit hotarele Moldovei acelor vremi, ca al doilea stat românesc independent, după aprige lupte cu tătarii, polonii şi ungurii. Consemnează istoria: "Moldova cuprindea întreaga climă orientală a Carpaţilor, cu toate trecătorile ei, de la izvoarele Ceremuşului, până în Vrancea, apoi Bazinul Siretului şi al Prutului. Nistrul trebuie să fi fost atins, în cursul său mijlociu, între Hotin şi Tighina, adică între cele două vaduri străvechi". Primul lăcaş sfânt legat de numele lui Dragoş Vodă este biserica din Bedeu, localitatea natală a Voievodului, situată în dreapta Tisei şi care avea hramul Sfântul Nicolae, fiind ridicată în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Astăzi, vorbele stareţului Benedict, prin liniştea şi profunzimea lor, fac aducere aminte despre toate acestea, cu tristeţea că ele sunt rostite în limba ucraineană, monahul neştiind vorbi româneşte... Cum oare ar putea fi înţeleasă de credinciosul obişnuit icoana făcătoare de minuni, care arată un Crist sub botezul lui Ioan, şi faptul că toate celelalte icoane ale Mănăstirii Bedeu plâng astăzi cu lacrimi de sânge? Simpozion internaţional: "Sovietizarea satelor româneşti din dreapta Tisei" Popasul pe aceste meleaguri coincide fericit cu desfăşurarea la şcoala din Bouţul Mic a celei de-a V-a ediţii a seriei de simpozioane, organizate de Fundaţia "Dacia". Încă de la sosire, îmbrăcaţi în costume populare maramureşene specifice zonei, elevii ne întâmpină cu pâine şi sare, simbol al bunăstării şi ospitalităţii poporului român. Marea surpriză este un minunat program artistic, pregătit de învăţătoarea Ileana Gandic, după care cu toţii ne înlănţuim în Hora Unirii. Îndrăzneţ în Ucraina zilelor noastre prin tematica abordată, simpozionul a urmărit renaşterea istoriei românilor din dreapta Tisei. Subiecte precum "Apşa de Jos în primii ani ai sovietizării", "Readoptarea denumirii istorice a localităţii Apşa de Jos" (sovietizată 50 de ani ca Dibrova), "Slatina în primii ani ai sovietizării" sunt provocări de urmat pentru întreaga istoriografie românească. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a peste 60 de participanţi, dintre care: Vasile Mihai Iovdii - prim vicepreşedinte al Administraţiei Regionale Teceu, Vasile Iuga - primarul comunei Strâmtura, Vasile Marina - primarul comunei Apşa de Jos, Gheorghe Opriş, Dumitru Buga, Ion Smerega şi Gheorghe Popovici - directorii şcolilor din satele Bouţul Mic, Bouţul Mare, Cărbuneşti şi Strâmtura, Ion Popescu şi Aurica Bojescu - reprezentanţii Comunităţii Româneşti din Ucraina, Vasile Gheorghe Iovdii, Gheorghe Opriş, Tiberiu Moraru - preşedinţii Asociaţiilor "Ion Mihaly de Apşa", "Gheorghe Coşbuc", "Morăriţa" şi "Pro Basarabia şi Bucovina" - Filiala Bihor. De menţionat decizia de a adera la Uniunea Interregională "Comunitatea Românească din Ucraina", care a fost salutată de toţi cei prezenţi, creşterea reprezentativităţii minorităţii româneşti (inclusiv parlamentare) fiind o condiţie esenţială pentru promovarea intereselor acestora. "În grădina lui Ion" Cu prisacă, căpşuni şi multă verdeaţă, grădina gazdei noastre, Ion Botoş, pare un colţ rupt din Rai. Serile petrecute în foişorul cu fântână adâncă de zece metri sunt aici o nostalgie mereu încercată de priveliştea locurilor româneşti de dincolo de Tisa. Crestele Carpaţilor se zăresc cu ochii şi cu inima (de necrezut, ai semnal de comunicare telefonică celulară - direct cu ţara), poţi vorbi cu cei dragi de acasă, neînţelegând despărţirea Maramureşului istoric! Punem la cale proiectul prin care zece dascăli vor participa în luna iunie, în cadrul Universităţii din Oradea, la prelegeri de limbă română şi istorie. În paralel, un grup de elevi şi cadre didactice, cazaţi la Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu", se vor familiariza cu frumuseţile patriei-mame. Depănăm amintirile legate de întâlnirile duminicale ale apşenilor, tradiţionale după Sfânta Liturghie, ca model de viaţă pentru românii acestor locuri (cu frigărui de batal marinat, papricaşul la ceaun, urmat de scaldă şi jocuri de fotbal), hotârând să urmăm acest exemplu la întoarcerea în ţară. Multe din numerele publicaţiei "Apşa", al cărei fondator este Ion Botoş, şi săptămânalul "Maramureşenii", coordonat de Iurie Marina şi Ion Huzău, au fost concepute în tihna acestei grădini... Cuvânt de mulţumire pentru împlinirea acestui pelerinaj acasă, la românii maramureşeni din dreapta Tisei, aducem lui Ion Botoş şi familiei sale - doamnele Elena şi Olimpia, copiilor Ileana şi Anghelina - gazde mereu bucuroase de oaspeţi români, prof. univ. dr. Constantin Mălinaş, preşedintele Asociaţiei Române pentru Ex Libris, din Oradea, pentru donaţia celor 15 titluri de cărţi şi publicaţii, alături de medaliile bicentenarul Gojdu şi Ştefan cel Mare. De asemenea, suntem recunoscători Asociaţiilor Culturale "Pro Basarabia şi Bucovina" - Filiala Bihor şi "Morăriţa", care, prin proiectele lor, întreţin această permanentă legătură cu românii de astăzi ai Maramureşului istoric, Societăţilor "Vilky Serv" şi "Ovis Tour" din Nojorid. Doamne ajută!