Alt recurs la istorie Între 1948-1990, Stâna de Vale cunoaşte două faze distincte şi opozante în evoluţia sa. În prima fază, de la naţionalizare până la venirea lui Ceauşescu la putere, staţiunea cunoaşte un uşor recul, datorat în parte degradării unor edificii - biserica, vilele turistice, terenurile de sport şi agrement -, dar şi trecerii în proprietatea securităţii şi a partidului unic a clădirilor reşedinţei episcopale, care vor fi ocupate doar accidental şi temporar, mai ales vara, de boşii acestor instituţii. Un impact negativ puternic au avut-o şi inundaţiile din 1958, datorate unei "ruperi de nori" în zona staţiunii, care au compromis definitiv calea ferată forestieră spre Remeţi şi au deteriorat drumul spre Budureasa, adică cele două căi de acces, dintre care doar "serpentina" dinspre Beiuş a fost reabilitată imediat. În ceea ce priveşte accesul dinspre Bucea - Gura Iadului (h. Stâna de Vale) - Remeţi, abia din 1961-1962 se va trece la înlocuirea căii ferate forestiere cu un drum judeţean + forestier modernizat, care se va deschide circulaţiei publice în 1964. În timpul acestei lucrări, se va deteriora aspectul Cascadei Iadolina, dar şi alte obiective vor avea de suferit. De altfel, perioada respectivă este caracterizată şi printr-o accentuată "cădere" a interesului pentru turism, Stâna de Vale devenind o oază pentru "aleşii" clasei muncitoare şi o mică piaţă (de vară), unde ţăranii din apropiere îşi vindeau o mică parte a produselor (lapte, caş, fructe, miei, vânat, mici, păstrăvi) şi fructe de pădure (zmeură, afine, ciuperci). Anii `70 vor constitui o etapă de relansare a Stânei de Vale, atât prin reabilitarea unor edificii mai vechi, cât şi prin construirea altora, moderne. Un tânăr prim-secretar la vremea aceea, Petre Blajovici, ambiţionează să revigoreze staţiunea, care, se spunea la acea vreme, ar fi trebuit să concure cu Sinaia. Se reproiectează şi se asfaltează drumul Beiuş-Budureasa-Stâna de Vale, se asfaltează accesul dinspre Bucea-Remeţi, chiar dacă, de la Remeţi la Stâna de Vale, acesta era îngustat şi pe porţiunea Dealul Mare - Murgaşu accesul era alternativ (coborîre, urcare). Dispar dărăpănăturile şi ruinele, iar în locul lor se înalţă cel mai frumos, trainic şi modern hotel al Stânii de Vale - "Iadolina" -, cu dotări şi instalaţii adecvate momentului. De asemeni, pe locul vechiului hotel "Belvedere" se înalţă vila "Cerbul", Cooperaţia îşi construieşte şi ea un complex alimentar şi motelier, se refac pârtiile "Mariana" şi "Panta Măgarului", iar unele întreprinderi din Oradea îşi construiesc aici adevărate "case de vacanţă" pentru salariaţi şi pentru cercetare. Cantoanele silvice, îmbătrânite, ca şi Păstrăvăria, îşi înnoiesc faţa sau, pur şi simplu, se reclădesc din temelii. Este perioada cea mai frumoasă după cea a anilor `30, depăşită doar de ultimii 5 ani, când, trecută în mâini destoinice, cea mai mare parte a staţiunii prinde contururi noi, modernizându-se la standarde internaţionale. Izvorul Minunilor Până hăt spre zilele noastre, mai multe izvoare făceau renumele perlei din Munţii Bihorului: Izvorul Clocotitor, Izvorul Păcii, Izvorul Profetului, Izvorul Narcisului, Izvorul Eremitului. Dar, cel mai renumit a fost şi rămâne Izvorul Minunilor, care, înainte de anii `30, forma o mică şi sălbatică cascadă, ulterior amenajată peste trei grupuri de bolovani şi beton armat. Apa sa, de o calitate şi stabilitate unice, are o temperatură de 4,5?C, în permanenţă, a fost captată, mai întâi, pentru a satisface trebuinţele staţiunii, azi, ea colindând până dincolo de hotarele ţării, îmbuteliată ca apă minerală naturală (carbogazificată şi plată) de European Drinks - cel mai mare grup economic din industria alimentară a Europei Centrale şi de Est. Legenda spune că, în vremi de demult apuse, aici s-ar fi aflat o împărăţie subpământeană a sloiurilor de gheaţă. Împărătul acesteia, Troian, avea o fată frumoasă ca o zână (Fulg de Nea), care s-a îndrăgostit de împăratul din Ţara Focului (Sorin). Sub dogorîtoarea iubire a acestuia, s-au topit stâlpii de gheaţă care susţineau arcadele de piatră ale împărăţiei subpământene, îngropând sub dărâmături şi perechea îndrăgostită. Bolovanii uriaşi, care se văd împrejurul izvorului, sunt urme ale acestei împărăţii, după cum apa sbucnită din inima pământului este rezultatul topirii gheţarilor care alcătuiau ascunsul palat al lui Troian. Dar, legendele Stânii de Vale sunt numeroase, şi ele se leagă între ele într-un corpus de o frumuseţe unică, cărora le-au dat bilet de ieşire în lume scriitori şi istorici ca Al. Mitru şi Dumitru Almaş, doi îndrăgostiţi de cuvânt şi de superbia locului până la identificare cu incomparabilul topos! A doua tinereţe Astăzi, Stâna de Vale cunoaşte cea mai frumoasă aventură din existenţa ei de circa 125 de ani. Dacă, datorită retrocedărilor prost gândite şi aplicate, clădiri ca vechea reşedinţă episcopală, hotel "Excelsior" sau Casa de odihnă a Clubului Turistic Bihor sunt triste ruine sau edificii în paragină, în schimb, o adevărată, complexă şi modernă bază turistică, aparţinând de SC Transilvania Tour SA, cunoaşte un reviriment şi o expansiune demne de orice staţiune care se respectă. Hotelul "Iadolina", situat în chiar centrul staţiunii, a fost complet renovat şi dotat (acum se lucrează la mansardare), el posedând 50 de camere distribuite în trei corpuri de clădire, fiecare cu două etaje. Complexul beneficiază de un hol modern, un elegant bar de zi, restaurant, bar de noapte, o sală de conferinţe, un centru de închiriat materiale sportive etc. Aici, dincolo de confortul sporit, bucătării moderne oferă adevărate delicii, propunând cele mai variate preparate culinare tradiţionale, specifice zonei, dar şi mâncăruri din bucătăria internaţională. Vilele "Izvorul Minunilor", în număr de 7, sunt compuse, fiecare, din living room şi două dormitoare, dotate cu mobilier modern, confortabil, cu televizoare color, instalaţii de aer condiţionat şi contra incendiilor, duş şi instalaţie de hidromasaj, bucătărie ultramodernă, complet utilată, balcon etc. Superba vilă "Liliacul" se află în faza finală de renovare şi amenajare, iar "Cerbul" - în organizare de şantier, urmând să-şi înnoiască şi să-şi modernizeze înfăţişarea, confortul şi serviciile. Haine noi au îmbrăcat şi căsuţele (17) campingului, iat pârtia de schi a fost dotată cu instalaţie de urcare pe cablu. Parcările sunt şi ele aduse la cerinţele actuale, iar parcul, terenurile de agrement şi sport sunt în faze avansate de lucru. De altfel, modernizarea, noul, serviciile, performanţa sunt atribute ale holdingului "Transilvania", un uriaş creier şi şantier care schimbă în bine şi frumos parte din faţa judeţului şi a ţării, europenizând-o şi impunând standarde calitative superioare. Pentru turiştii împătimiţi, Stâna de Vale oferă şi posibilitatea efectuării unor drumeţii şi excursii, pe 16 trasee marcate, interesante fiind - între altele - cele spre "Săritoarea Bohodeiului" (cea mai mare cascadă din România, 96 m înălţime), la peşterile Onceasa, Ferici, Urşilor, Alunului, Meziad, de o frumuseţe dumnezeiască şi de o mare bogăţie de formaţiuni carstice, la Gheţarul Focul Viu, pe Valea Drăganului sau pe Valea Arieşului, pe Valea Aleului, pe Briţei sau la Piatra Grăitoare, la Bazarul Someşului etc. Chemările sângelui Mister şi miracol al naturii, Stâna de Vale este o permanentă provocare a căutătorului de frumuseţi şi sănătate, în fond a omului în căutare de primordialitate şi comuniune cu naturea. Este un imn închinat vieţii şi Creatorului Suprem, care s-a întrecut pe sine în crearea unui Paradis pământean, spunându-se pe sine aşa cum este: ascuns celui care n-are ochi pentru perfecţiune. La urma urmei, Stâna de Vale nu este decât un tărâm al veşnicei tinereţi, al vieţii care nu cunoaşte bătrâneţea şi moartea. Ţâşnită din mâinile şi gândul neprihănit ale Domnului, Stâna de Vale este cântecul şi rugăciunea, traista şi merindea Ţăranului Român în veşnica sa pendulare între necesitate şi contemplaţie gratuită, între făptuire şi vis. Este zborul Paserii Măiestre peste timp şi spaţiu, în încercarea de a realiza Absolutul. În încercarea de a-şi potenţa aripa, devorând-o. Pentru turistul cu har, Stâna de Vale este tărâmul din care pornesc toate drumurile spre minunile şi sălbăticia naturii. Toate izvoarele tămăduitoare şi cele mai neverosimile poveşti, cele mai sublime legende despre oameni şi păduri, ape şi munţi, sentimente şi resentimente. De unde încep imprevizibilele basme ale cuvintelor. Epopeea naturii şi a omului. Pentru noi, Stâna de Vale este Dumnezeu întrupat în cetina de brad şi-n stropul de rouă, în necunoscutul adâncurilor şi-n albastrul Cerului Înstelat, în Izvorul Minunilor şi-n Moara Dracului, în poienile cu iarbă mătăsoasă şi-n povârnişurile cu veşnic verzi şi întunecoase hăţişuri de brad şi molid. În ochiul deschis a uimire şi-n pasul ademenit de Fata Morgana. În zumzetul mâinilor ziditoare şi-n pacea nopţilor când greierul îţi cântă-n urechi versuri din imemoriale eutelehii. În ultimă instanţă, Stâna de Vale nu este altăceva decât Dumnezeu ieşit din sine şi revărsat cu îmbelşugare în sufletul celui care încearcă perfecţiunea cu degetele!...