Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a revenit, vineri, 21 martie, la Beiuș, pentru a susține conferința cu tema „Horea, Cloșca și Crișan între dreptate socială și demnitate națională”.

Însoțit de universitarul clujean Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române și director al Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, conducătorul celui mai important for științific românesc a oprit la Prisaca, așezare ce aniversează 445 de ani de atestare documentară. Cei doi academicieni au susținut alocuțiuni după care s-au deplasat la Beiuș, unde au depus o jerbă la Monumentul lui Eminescu.

La manifestarea de la Casa de Cultură Beiuș, organizată de Primărie și Consiliul Local, la inițiativa edilului Gabriel Popa și a cercetătorului Ioan Degău, au participat prefectul județului Bihor, Marcel-Daniel Dragoș, prof. univ. dr. Sorin Șipoș, prorector al Universității din Oradea, prof. univ. dr. Gabriel Moisa, decanul Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării și director al Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean, ai Casei Corpului Didactic Bihor, alți universitari și muzeografi, elevi și cadre didactice din Beiuș, precum și reprezentanții unor organizații patriotice și culturale precum Filiala Oradea a Societății Cultural Patriotice „Avram Iancu”, Asociația „Avram Iancu” Beiuș, președintele Viorel Ianc sau Asociația Culturală „Lioara”.

În cuvântul său de deschidere, primarul Gabriel Popa a subliniat importanța evenimentului de vineri și le-a mulțumit academicienilor Ioan Aurel Pop și Ioan Bolovan pentru atenția acordată Beiușului, invitându-i de pe acum la bicentenarul colegiului vulcanian, din 2028. Pe de altă parte, edilul beiușean a evocat legăturile Beiușului cu marile evenimente și personalități ale istoriei naționale, Gabriel Popa arătând că Avram Iancu trecea prin Beiuș în drumurile sale spre Viena, de la un atelier fotografic din urbe rămânând și una dintre ultimele poze cu acesta, precum și că despre soția lui Horea se știe, din documentele timpului, că, în timpul răscoalei, a stat la Beiuș.

Prefectul Marcel-Daniel Dragoș a vorbit despre obligația instituțiilor statului de a sprijini cultura: „Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, lectura și cultura rămân puncte de sprijin esențiale pentru dezvoltarea unei societăți educate, responsabile și conectate la tradițiile sale. Bihorul a fost și rămâne un spațiu al culturii, cu o tradiție bogată în domeniu. De aceea, sprijinirea și promovarea culturii trebuie să fie o prioritate atât pentru instituțiile publice, cât și pentru întreaga comunitate”.

Apoi, moderatorul manifestării, dr. Ioan Laza, a dat cuvântul acad. Ioan Aurel Pop, care și-a început alocuțiunea prin a sublinia importanța și privilegiul apartenenței noastre la lumea latină. Trecând la Răscoala lui Horea, distinsul vorbitor a trecut în revistă istoriografia temei, de la Nicolae Densușianu până la David Prodan.

Plasând evenimentul într-o perioadă revoluționară la nivel mondial, între Războiul de eliberare american și Marea Revoluție Franceză, Ioan Aurel Pop a arătat că, în acel „timp al revoluțiilor”, „oamenii s-au emancipat, și au început să aibă nevoie de libertate. Și atunci, au apărut aceste mișcări. La noi, se vede de ce: dacă ești ținut oprimat și ți se spune mereu că nu ești bun de nimic, de la un timp, nu mai poți trăi așa! Horea a fost un țăran învățat care a înțeles aceste lucruri”. La finalul conferinței, președintele Academiei Române a evidențiat cele patru soluții ale românilor din Ardeal pentru problema națională: clericală – Unirea cu Biserica Romei, politică – Supplex Libellus Valachirum, culturală – Școala Ardeleană cea țărănească – Răscoala lui Horea.

În cea de-a doua parte a evenimentului, istoricul Ioan Bolovan a prezentat volumul intitulat „Românii din Crișana în vremea Revoluției de la 1848. Documente”, apărut anul trecut, la Oradea, sub semnătura cercetătorilor Augustin Țărău și Vasile Todinca, vorbitorul subliniind importanța publicării de documente istorice:

 „A edita izvoare istorice este o îndatorire a istoricilor din fiecare generație”, „deci, demersul domnilor Țărău și Todinca este unul extrem de important, pentru că producerea, în permanență, de documente, tipărirea de documente, de volume de documente, este, repet, o îndatorire a istoricilor față de propria generație și față de urmași”.