În dorinţa de a lua în stăpânire teritorii româneşti, trupele horthyste au încălcat flagrant termenele stabilite prin acest document şi au creat incidente precum cel de la Diosig, primul de altfel, după care au urmat şi altele, în zona de frontieră, recunoscute şi condamnate până şi de către Hitler.

 

"Deşi retragerea trupelor româneşti era stabilită pentru ziua de 6-7 septembrie 1940, în dimineaţa zilei de 4 septembrie un grup numeros de grăniceri şi jandarmi maghiari a trecut teritoriul românesc deschizând focul asupra grănicerilor români. Au sosit în ajutorul ungurilor două plutoane de honvezi şi unii etnici unguri din localitate. În lupta inegală care a avut loc, deoarece inamicul dispunea de un efectiv numeros, au căzut sergenţii Gheorghe Mitu şi Gheorghe Tamaş, caporalul Pavel Mocanu, fruntaşul Ştefan Herna şi soldatul Vasile Bălan. Comandantul, locotenentul Lazea Dumitru, rănit grav după ce a fost prins şi lovit cu topoarele de către "localnici", a murit a doua zi în spitalul din Debreţin şi a fost înmormântat în aceeaşi localitate", a relatat comisarul Dorin Gorcea, fost comandant al Pichetului de Grăniceri de la Diosig, profesorului Iosif Brătcanu.

Localnicii doreau să se răzbune pe ofiţer pentru simplul fapt că în cei doi ani cât a condus pichetul a încercat să anihileze prin toate mijloacele grupurile de contrabandişti care transportau ilegal peste frontieră diverse produse. Incidentul de la Diosig a fost raportat la Comandamentul Grupului 7 Grăniceri de la Alba Iulia, comandat de lt.col. Pompiliu Pârvulescu, care, la 15 septembrie, a intervenit energic pe lângă Comisia româno-ungară, constituită între timp la Turda, pentru ca trupul neînsufleţit al ofiţerului să fie adus în ţară şi predat familiei. Ca urmare, în localitatea Lekeshaza, s-a încheiat un proces verbal de identificare a cadavrului, iar la 5 octombrie 1940 sicriul cu corpul neînsufleţit al ofiţerului Dumitru Lazea a fost repatriat la Câmpulung Muscel. Aici i s-au adus toate onorurile militare, fiind înmormântat în comuna natală, Lereşti, unde mormântul său este străjuit de o cruce-monument de 3 m înălţime cu un postament ornat cu două săbii încrucişate, semn al bărbăţiei ostăşeşti, pe care au fost încrustate cuvintele: "Aici se odihneşte corpul neînfufleţit al tânărului locotenent Lazea Dumitru de 29 de ani, care de toţi a fost iubit, ucis mişeleşte la 4 septembrie 1940 când îşi făcea datoria pe pământul scump şi sfânt unde a început din nou robia. Numele lui va fi în veci pomenit căci el a fost primul ofiţer ucis pentru Ardeal, iar când patria ciuntită se va întruni din nou vom ridica o sfântă cruce pe locul unde a căzut acest erou" . Promisiune înfăptuită în urmă cu aproape 25 de ani de către locotenent-colonel Statie Sebastian şi comisarul Dorin Gorcea.

În Memoriu asupra incidentului de la Diosig din ziua de 4 septembrie 1940, întocmit de căpitanul Gheorghe Rotaru, comandantul Companiei 7 grăniceri pază Călăţele, deci şeful direct al locotenentului Lazea, se spune: "... Conform Ordinului nr. 193505 din 30 august 1940 al Comandantului M.U..., Lt. Lazea Dumitru s-a retras cu plutonul pe direcţia Diosig - Marghita conform planului de acţiune. Locotenentul Lazea Dumitru văzând starea demoralizată a soldaţilor din teritoriul cedat s-a hotărât a se întoarce la Diosig numai cu oamenii din teritoriul necedat. La orele 17 caporalul... mi-a raportat telefonic că plutonul Diosig a fost atacat de unguri şi că sunt morţi şi răniţi, iar de locotenentul Lazea nu se ştie nimic. Din informaţii reiese că lt. Lazea, după ce a omorât mai mulţi jandarmi unguri (cca. 15-20) cu focul puştii mitraliere, văzând că în urma jandarmilor urmează şi trupe regulate care au început să deschidă foc asupra trăgătorilor săi, din care 5 au căzut, a ordonat retragerea, în timp ce el a intrat într-o curte din apropierea plutonului. Nemaiavând cu ce opune rezistenţă din cauza pierderii celor 5 oameni şi din cauză că două P.M. (puşti mitralieră-n.r.) au fost distruse de focul inamicului, civilii unguri şi armata au intrat după el în curtea în care intrase. Ce s-a făcut cu Lazea Dumitru odată intrând în acea curte, nu se ştie. Soldaţii care au scăpat după ce s-a ordonat retragerea s-au retras către Marghita unde au ajuns plutonul, fiecare pe cont propriu. Din declaraţiile verbale ale ostaşilor... care au luat parte la luptă, reiese că plutonul a fost atacat de jandarmi şi trupe regulate maghiare care intraseră în Diosig".