La începutul lunii iunie, săptămânalul covăsnean de limba maghiară „Európai Idő” („Timpul Europei”) a publicat un articol de o virulenţă antiromânească revoltătoare, asupra căruia am stăruit, pe larg, în ediţia de ieri. Sub titlul „Sfidătoarea îngrijorare românească”, sunt trecute în revistă nemulţumirile extremiştilor maghiari faţă de întregul istoric al convieţuirii alături de români şi sunt exprimate, cu o vehemenţă îngrijorătoare, aspiraţiile secesioniste ale celor ce doresc să forţeze ruperea aşa-zisului „Ţinut Secuiesc” din trupului statului român. Orientarea segregaţionistă este exprimată fără nici un echivoc, făcându-se apel, cu o inconştienţă întristătoare, la un simbol dureros al Războiului Rece: „Să nu vă apuce prea mari năbădăi în ceea ce ne priveşte, pentru că noi existăm foarte bine fără voi, ba chiar atunci ne simţim cu adevărat bine când nu vedem nici măcar unul dintre ai voştri. Ne-ar fi necesar un Zid al Berlinului, ca nici unul dintre voi să nu mai poată veni pe aici”. Din textul cu pricina, nu lipsesc, după cum am arătat în numărul de ieri, reproşurile la adresa clasei politice maghiare, care, de la „Iudapesta” - după cum se exprimă autorul, Kolumban Sandor - priveşte cu nepăsare la „durerile” maghiarilor din afara Ungariei. Nici liderii UDMR nu scapă de atacurile radicalilor din propria comunitate: „Ajunge ceea ce este. Păstraţi-vă UDMR-ul cu toate ale lui, cu morgabela-frondagherla cu tot, şi lăsaţi-ne pe noi în pace! Este o minciună curată ceea ce a spus, cu ani în urmă, renegatul Marko Bela şi ce repetă întruna de atunci. Şi anume că «maghiarimea din Transilvania îşi închipuie viitorul în România». Minciună! Minciună bestială! Nimeni dintre maghiarii din Transilvania nu l-a mandatat cu asta. Din însărcinarea Guvernului Lumii a vorbit împotriva noastră! Aşa ceva nu agreează nici măcar unul dintre ungurii din Transilvania, iar în situaţia în care ar exista niscai renegaţi, aceştia nu sunt nicicum reprezentativi. Dar mai cu seamă prin Ţinutul Secuiesc cei care iubesc domnia cotropitorilor români trebuie căutaţi cu lămpaşul.” Finalul apoteotic merită redat integral, pentru ura care musteşte în el: „Posteritatea îşi va aduce aminte cu scârbă de aceşti 86 de ani de doliu şi, într-o bună zi, perioada aceasta va fi predată în şcolile Ţinutului Secuiesc eliberat de prigoana românească, drept un exemplu de întâmplare istorică scârboasă, de groază. O vor pomeni alături de perioadele bântuite de epidemii de ciumă şi holeră, şi pentru a o deosebi de ele va fi suficient să se remarce doar că aceasta a durat mai mult şi a fost mai pustiitoare. Vom ieşi, în fiecare localitate, pe stradă, ca lumea să vadă cum se mişcă secuiul maghiar, şi vom face asta până ce ne vom dobândi libertatea! Ne-am săturat de voi! Ne-a ajuns până în gât! Vrem Ţinutul Secuiesc liber! Pricepeţi?!“ La această întrebare, n-au răspuns, încă, nici instituţiile statului român, nici societatea civilă, nici analiştii atât de avizi, altfel, de scărpinatul în buric pe micile ecrane. Nici măcar clasa politică nu s-a arătat preocupată, cu o singură, notabilă, excepţie: deputatul PRM de Mureş, Adrian Moisoiu, care a atras atenţia, în plenul Camerei, asupra nemerniciilor apărute în „Európai Idő”. Exact aceeaşi gazetă care, în martie anul trecut, publica o proclamaţie intitulată „Ce doreşte Naţiunea Secuiască?”, în care, în 12 puncte, erau enumerate revendicările extremiştilor din Harghita şi Covasna. În capul listei, figura doleanţa fundamentală a separatiştilor unguri: „Republica Secuiască Independentă”, printre celelalte aflându-se guvern şi parlament proprii, tribunale secuieşti independente, gardă naţională şi poliţie secuiască. Semnificativ pentru modul în care pun aceşti indivizi problema este apelul adresat, atunci, către instituţiile internaţionale, de a recunoaşte „dreptul la autodeterminare al secuilor, exprimat în mod paşnic - similar dreptului la autodeterminare al albanezilor din Kosovo dobândit prin arme!”. La acea vreme, Poliţia a confiscat tirajul distribuit în Târgu Mureş, considerând un atentat la siguranţa statului textul amintit, pe care liderii secui nu şi l-au mai asumat după izbucnirea scandalului. Liga Pro Europa, cunoscută pentru poziţia sa pro-maghiară, a protestat, atunci, împotriva măsurii poliţieneşti, calificându-o o încălcare a libertăţii de exprimare. Interesant e că, în prezent, relaţiile dintre redacţia săptămânalului extremist şi Liga condusă de Smaranda Enache sunt dintre cele mai proaste, în urma acuzaţiilor recente de „antisemitism gros, primitiv, vulgar”, la adresa „Európai Idő”. Despre această faţetă a publicaţiei fasciste, lăsată să se manifeste în voie, şi despre ameninţările teroriste la adresa statului român, în numărul de mâine. PS: Puteţi comenta acest articol pe pagina de Internet a autorului: http://blidaru.wordpress.com