În urmă cu câteva zile, semnalam, în cotidianul nostru, faptul că Centrul românismului s-a mutat la Oradea. Nu ne înşelam deloc. Ceea ce ne-a determinat să afirmăm acest lucru a fost prezenţa, la acea vreme, a unui grup de 51 de elevi şi cadre didactice din Transcarpatia (Maramureşul istoric), sosit în oraşul de pe Criş pentru a se întâlni cu frumuseţile patriei-mame. De asemenea, alţi 38 de dascăli din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Maramureşul istoric au participat, în perioada 27 iunie - 7 iulie, la un curs de istorie şi cultură a poporului român, în cadrul Universităţii din Oradea. Dublă lansare de carte Argumentul nostru (potrivit căruia Centrul românismului s-ar fi mutat la Oradea) era întărit de dubla lansare de carte, de la Colegiul Naţional "Emanuil Gojdu", a dr. Ion Botoş, din comuna Apşa de Jos, cea mai mare comună românească din dreapta Tisei, şi a bucovineanului Vasile Ilica (orădean prin adopţie), veteran de război. Este vorba de două lucrări de o incontestabilă valoare: "Românii din Transcarpatia", ediţia a II-a, respectiv "Martiri şi mărturii din Nordul Bucovinei". Evenimentul a coincis cu împlinirea a 65 de ani de la răpirea Basarabiei, a Bucovinei şi a Ţinutului Herţa de către ruşi, la 28 iunie 1940. În scurt timp, alţi 38 de dascăli din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Maramureşul istoric aveau să treacă pragul Oradiei pentru a participa la un curs de istorie şi cultură a poporului român, în cadrul Universităţii din Oradea. Dacă de primii ne-am despărţit nu demult, de la cei aproape 40 de profesori ne-am luat rămas bun, joi seara, la sediul redacţiei noastre. Contactul cu limba şi portul românesc, cu istoria, cultura şi frumuseţile acestui neam i-au determinat pe prietenii noştri să se simtă acasă. Pentru ei, în aceste zile, timpul a stat în loc: "Am trăit sentimentul de ?acasă? şi-l trăim şi acum. Noi, cei din Basarabia, suntem însetaţi să gustăm din acest izvor al românismului, în speranţa că această comunicare dintre inimi va face ca despărţirea dintre noi să dispară", ne declara Ion Iachim, profesor şi ziarist, conducătorul grupului din Chişinău. Popas în Ţara Beiuşului O experienţă unică pentru musafirii noştri a fost popasul la Peştera Urşilor, nu înainte de a fi primiţi, aşa cum se cuvine, în Ţara Beiuşului, de către conducerea Primăriei municipiului, în frunte cu primarul Silviu Odobasian. Ne-a impresionat, atunci, intervenţia unuia dintre însoţitorii grupului, col. (r) Sebastian Lăutărescu, care a evocat, concis, perioade ale războiului cuprinse între 1941 şi 1945. Prin felul în care au fost primiţi (cu plăcinte calde, răcoritoare, pălincă de prună), prin vorba care le-a fost adresată, sentimentele împărtăşite, "formatorii de generaţii" şi-au întărit, încă o dată, sentimentul de dragoste faţă de românii şi locurile pitoreşti din această parte a ţării. Plini de entuziasm, am pornit spre ceea ce invitaţii de peste hotare aveau să numească "o creaţie desăvârşită a naturii" - Peştera Urşilor. Le-am înţeles exaltarea, având în vedere că acest muzeu şi necropolă, deopotrivă, nu încetează să uimească atât ochiul neavizat al călătorului, cât şi pe cel documentat al omului de ştiinţă. În imperiul rece al Peşterii Urşilor Motiv de admiraţie continuă, această grotă impresionează atât prin dimensiunile sale (aproximativ 1,5 km), aglomeraţia şi varietatea formaţiunilor carstice, precum şi prin densitatea unică în România a resturilor fosile ale ursului de peşteră (Ursus spelaeus), considerat a fi dispărut în urmă cu 15-20.000 de ani. Unicat, de asemenea, este şi scheletul ursului de cavernă in situ, păstrat într-o perfectă conexiune anatomică. În prezenţa noastră, peştera şi-a ridicat, încă o dată, voalul de tăcere, lăsând spre contemplare splendoarea durată în calcar. La ieşire, micii comercianţi ne asaltează cu ofertele lor ispititoare: hărţi şi CD-uri cu peştera, coliere şi inele din pietre semipreţioase, vase din ceramică etc., însă, de departe, pălinca de prună pare să aibă cea mai mare căutare... Peisaj "gastronomic" cu ciorbă ţărănească şi păstrăv prăjit Suntem înştiinţaţi că ciorba ţărănească şi păstrăvul prăjit nu mai pot aştepta, aşa că, încet, încet, ne facem loc la masă, într-un local modern, din inima muntelui. Răsfăţaţi de acest peisaj "gastronomic", mulţumim gazdelor primitoare, şi pornim spre Oradea. De acum, grupul se împarte în două: o parte a revenit la Liceul Teoretic "Aurel Lazăr" (unde au fost cazaţi), pentru a-şi face bagajele şi a se întoarce, în aceeaşi zi, acasă, şi alta care urma să părăsească oraşul, în cursul dimineţii de ieri. Cei din urmă au trecut, joi seara, pentru prima oară, pragul redacţiei noastre. Întâlnire cu redacţia "Crişana" I-am primit cu bucurie, cu speranţa că ceea ce am învăţat unii de la alţii, în aceste zile, vom transmite mai departe, nădăjduind într-o unire nu doar spirituală, ci şi geografică a românilor de pretutindeni. Prezenţa grupului la Oradea nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Asociaţiei Culturale "Pro Basarabia şi Bucovina" Filiala "Menumorut" Bihor, preş. dr. Ioan Groza, al Asociaţiei "Morăriţa", în special a domnului Tiberiu Moraru, preşedintele Asociaţiei, care s-a dăruit trup şi suflet acestei întâlniri, ajunsă la cea de-a XV-a ediţie, a unor instituţii culturale şi oameni de bine din judeţ, precum şi a sponsorilor.