La plecarea de la post, ambasadorul SUA, Nicholas Taubman, a ţinut un discurs cu învăţăminte pentru naţiunea română. A menţionat că „rămânem o ţară de corupţi", precizând că actele de corupţie nepedepsite scad încrederea şi credibilitatea unei democraţii. A avut perfectă dreptate, dar consider că ar trebui să privească şi să analizeze şi situaţia din ograda lui...

Nu insist asupra crizei financiare care a pornit din SUA şi afectează sistemele bancare şi bursele din întreaga lume. Care îi are ca protagonişti pe aceeaşi rechini financiari care au declanşat şi criza financiară din 1929. După ce Congresul american a aprobat ca Trezoreria SUA (singura în măsură să emită dolari) să pompeze 700 de miliarde dolari ca să acopere lipsa de corectitudine a marilor bănci, iar premierul britanic 40 miliarde lire pentru a evita falimentul sistemului bancar, aceşti rechini s-au întors la ruleta speculaţiilor. Luând ca ţintă România.
Rog cititorii să reţină foarte bine şi la concret situaţia. Cei care au organizat şi conduc Oculta Financiară Mondială nu sunt mulţumiţi cu situaţia la care a ajuns România. Vor să pună mâna şi pe Banca Naţională Română, înainte ca aceasta să intre în zona euro. Guvernatorul Mugur Isărescu şi finanţiştii români au cam încurcat socotelile Fondului Monetar Internaţional în zonă. Pentru care merită toate felicitările.
În vara lui 2008, influenţa acestei caracatiţe internaţionale, care împrumută naţiunile pentru a le „îngopa", în zona Europei Centrale şi de Est era în scădere. Să ne aducem aminte de anii '90, când FMI făcea politica ţărilor din regiune. Toate împrumuturile erau condiţionate. Cei care au luat Puterea în România trebuiau să-şi satisfacă nevoile de îmbogăţire apărute peste noapte. Plus că aveau numeroşi clienţi. Cu nevoile lor."Ceauşescu ne-a ţinut destul în frâu. A venit vremea noastră", şi-au zis ei. După ce au făcut praf toată moştenirea lăsată de Ceauşescu şi a început marele furt al avuţiei naţionale, mai aveau nevoie de fonduri. Au început să se împrumute în draci de la FMI, Banca Mondială şi alte bănci internaţionale, îndatorând întreaga naţiune. Repet: toate împrumuturile acordate de FMI erau condiţionate. În 1997, spre exemplu, au ameninţat Guvernul României că nu va elibera tranşa a doua din împrumutul stand-by dacă cheltuielile pentru apărare depăşesc 2,9% din Produsul Intern Brut (PIB). Pe de altă parte, NATO ne condiţiona şansa de aderare la Pactul Nord-Atlantic cu alocarea a cel puţin 3,1% din PIB în acelaşi scop. Ministrul de Finanţe a trebuit să facă anumite „artificii" la capitolele „Educaţie" şi „Învăţământ" din buget, pentru a împăca şi „capra" (FMI), dar şi „varza" (NATO).
Cu timpul, ai noştri guvernanţi au găsit alte surse de finanţare mai convenabile. De la fondurile UE la emisiuni de bonduri pe pieţele financiare (sau emisiuni de obligaţiuni). Rolul FMI a început să se reducă. În 2007 România a pus bomboana pe coliva acestui organism financiar: a anunţat că nu va mai avea nevoie de împrumuturile FMI după ce acesta insistase să reducem cu 0,2% deficitul bugetar, bani necesari ţării pentru co-finanţările proiectelor cu credite nerambursabile de la UE.
Pe la mijlocul lunii octombrie 2008, speculatorii financiari internaţionali ne-au aplicat trei lovituri succesive: slăbirea leului, degradarea ratingului de ţară şi nevoia de împrumut de la FMI. Consecinţele asupra României s-au simţit imediat: scăderea credibilităţii economiei româneşti şi degradarea monedei naţionale. Să analizăm aceste lovituri. Pe înţelesul tuturor. Standard & Poor's(S & P), alături de alte organisme de acelaşi gen, monitorizează şi acordă ratingul de ţară. Misiunea S & P de evaluare în România s-a desfăşurat în luna septembrie 2008. Calificativul acordat ţării noastre a venit pe neaşteptate, din senin, spre sfârşitul lunii octombrie. Ceea ce nu este deloc...OK! Scăderea de rating a venit pe neaşteptate. Politica managerilor organismelor care monitorizează şi acordă ratingul de ţară este clară: înainte de acordare, ţara respectivă este anunţată. Ceea ce în cazul României nu s-a întâmplat. Deci, au avut motivaţii clare. Urmarea anunţului: imediat leul s-a depreciat cu cinci bani. Unii vor opinia cu nu este mult. Greşit! Este colosal, la sumele care se manipulează de când s-a depreciat leul şi până la închiderea burselor. Acest anunţ a fost o gură de oxigen pentru prietenii preşedintelui Băsescu (Axa Washington-Londra-Bucreşti) de pe Wall Street. Care sunt mână-n mână cu S & P. Aceşti adevăraţi speculatori au nevoie să cumpere lei ieftini pentru a închide poziţiile deschise în echivalentul de euro. Fiind vorba de două miliarde de euro, vom vedea cum li s-a aplicat o lovitură dură. Să se înveţe minte!
Mai este o problemă care nu trebuie neglijată deloc. Managementul S & P, ca şi al celorlalte organisme de acest gen, şi-a pierdut credibilitatea investitorilor de pe pieţele financiare şi economice. Deoarece s-a acordat, aproape permanent, un rating maxim societăţilor americane de investiţii ipotecare. În realitate, la începutul toamnei lui 2008, acestea aveau lipsuri de peste 400 miliarde dolari, ceea ce a generat criza financiară mondială. Guvernul american i-a ajutat. Ei s-au întors să stoarcă România. Nu-i mai satură Dumnezeu!

Simultan,dezinformatorii din mass-media occidentală au anunţat că România poartă tratative cu FMI în vederea obţinerii unui împrumut. O dezinformare crasă, speculând că România s-ar afla în criză. Informaţiile respective au fost dezminţite prompt de autorităţile române. Somată să răspundă, conducerea FMI a recunoscut cu jumătate de gură că informaţia este eronată dar...a adăugat că discuţiile cu partea română continuă!, ceea ce nu excludea un posibil împrumut nesolicitat!! O altă minciună...