A trecut mai bine de un an de la implementarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor (SMID) în județul Bihor și, odată cu trecerea timpului, anumite concluzii devin imperioase, asta deoarece mai trebuie făcute „reglaje” atât în privința relației dintre operatorul zonal și administrațiile locale, cât și între cel dintâi și populația beneficiară.

Făcând un tur prin Depresiunea Beiușului, am identificat unele probleme rămase nerezolvate după mai bine de un an de funcționare a Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor. Dacă în mediul urban colectarea selectivă devine o activitate asumată de tot mai mulți cetățeni, aceștia fiind convinși că numai așa pot reduce costurile personale cu salubritatea, nu la fel stau lucrurile la sate.

În primul rând, nu peste tot s-a trecut la contractarea directă cu persoanele fizice a serviciilor de salubritate, în mediul rural existând comune unde primăriile funcționează ca intermediari între operator - în fond, o firmă privată - și beneficiarii direcți ai serviciilor sale, proprietarii de gospodării. Acest mod de lucru nu este unul care să genereze o creștere a gradului de colectare selectivă, cetățenii, în condițiile achitării unei sume fixe către Primărie („casierul” de facto al AVE), nefiind interesați să selecteze cât mai atent deșeurile menajere. În plus, Mariana Laza, primărița comunei Sâmbăta, evidenția restanțele care s-au acumulat în perioada când administrația locală se ocupa de încasarea contravalorii serviciului de salubritate, oamenii „uitând” de multe ori să plătească!

Pe de altă parte, nu toate primăriile au resursele umane și logistice necesare pentru monitorizarea cantităților de gunoi colectate de pe raza comunelor de către operator, iar acesta din urmă nu a venit cu o soluție tehnică de cântărire a acestora, la terminarea activității și ieșirea autoutilitarelor proprii de pe raza unei unități administrativ-teritoriale. Primărița Corina Ene declara că administrația comunei Căbești a avut contract cu AVE pentru colectarea deșeurilor de la populație pe anul 2021, dar acest mod de lucru i s-a părut nefiresc atâta timp cât AVE este un agent economic privat, care nu ar trebui să se folosească de instituțiile publice pentru încasarea banilor ce le revin în urma prestării serviciilor de colectare a deșeurilor. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele pentru care, la fel ca alte comune - Sâmbăta sau Drăgănești - și Primăria Căbești a renunțat la contractul general, de tip paușal, cu AVE, punând operatorul în situația de a trece la relații contractuale directe cu populația căreia îi prestează servicii de colectare a deșeurilor:

„Îmi mențin ideea că e o firmă privată și trebuie să-și gestioneze singură și contractele, și profitul, și pierderile! Nu poate să vină la Primărie să spună că el are pierdere și să-i crească Primăria prețul în timpul contractului, deși am semnat pe niște condiții! Eu zic că lucrurile sunt simple, numai că n-au fost gândite cum trebuie și Consiliul Județean trebuia să intervină de la început pe problema asta. Au aruncat în cârcă primăriilor, cum se întâmplă de obicei!”

O altă problemă încă nerezolvată, pe care am semnalat-o și în vara lui 2021, este cea a colectării deșeurilor de la gospodăriile izolate sau poziționate în locuri mai greu accesibile, nu puține într-o zonă colinară și muntoasă cum este partea de sud-est a județului Bihor.

Nici necesarele platforme pentru depozitarea deșeurilor mari – mobilier, aparatură casnică, cauciucuri, moloz și alte resturi rezultate din construcții – nu sunt gata după mai bine de un an de la mult trâmbițata inițiere a SMID. Cel mai vehement pe această temă a fost Gheorghe Bota, primarul comunei Rieni:

„Am făcut o platformă; aștept să-mi aducă acele containere pentru mobilă, pentru moloz! Eu aștept! Este făcut! Păi, și ce să fac eu? Oamenii aruncă mobilă, aruncă moloz, atuncea, unde aruncă? Trebuie să intrăm în normalitate, în civilizație!”

Din motive care ne scapă, amenajarea acestor platforme cade tot în sarcina administrației locale sau județene, în loc să fi fost stabilită ca obligație a operatorilor din cadrul SMID. Decât să fie alocați bani publici, în fond banii bihorenilor, pentru amenajarea unor spații care vor contribui la profitul unor firme private, poate că era mai aproape de o situație normală să le fie acordate terenurile necesare operatorilor și aceștia să investească în construirea platformelor menționate.

Chiar și așa, cu platformele pe capul autorităților locale și pe banii bihorenilor, constatăm că factorii decizionali aplică un dublu standard: dacă pentru câteva dintre orașe a intervenit Consiliul Județean Bihor, alocând fondurile necesare pentru construirea de platforme, comunele sunt lăsate să se descurce pe cont propriu, ceea ce pare greu de înțeles din moment ce sunt notorii paupertatea bugetelor locale din mediul rural și, în cazul multor comune, lipsa specialiștilor în elaborarea de proiecte pentru accesarea de finanțări europene sau guvernamentale.

Dacă operatorii din cadrul SMID beneficiază de pe urma unei infrastructuri preexistente, cum este cazul în mediul urban, unde, la asociațiile de proprietari și în alte puncte de pe raza orașelor, au găsit platforme de colectare a deșeurilor menajere, poate că aceia care au elaborat caietele de sarcini dinaintea licitațiilor pentru zonele de aplicare a SMID ar fi trebuit să „joace” altfel acest atu pe care s-au grăbit să-l omită, ca și cum nu ar fi esențial în facilitarea colectării selective din zisele zone. În schimbul transferării acestor platforme, ar fi putut impune implicarea operatorilor în completarea infrastructurii cu platforme pentru deșeuri mari! Ar fi putut!

Revenind la potențialul administrațiilor din mediul rural de a construi prin eforturi proprii astfel de spații, constatăm că primarii bâjbâie, căutând soluții și dislocând fonduri pe care le-ar putea folosi pentru ridicarea confortului consătenilor, nu pentru facilitarea activității unor agenți economici privați. Dacă Ioan Șora, primarul de la Pomezeu, afirmă că are terenul necesar și un proiect pregătit, așteptând deschiderea unor linii de finanțare pe fonduri de mediu, Mariana Laza, primărița comunei Sâmbăta, are informații că vor fi sprijiniți în acest demers de Consiliul Județean, iar de nu, va ridica două platforme – la Copăceni și Rogoz - din fonduri de la bugetul local. Aceeași situație este și la Drăgănești: conform celor declarate de primărița Florina-Mihaela Man, este nevoie de două platforme care să deservească toate cele zece sate ale comunei, iar finanțarea acestei investiții va fi asigurată din bugetul local.

Dar ceea ce este și mai alarmant, în opinia primăriței Corina Ene (Căbești), ține de insistența cu care AVE a făcut solicitări repetate de schimbare a regulilor în timpul jocului. Anul trecut, pe când între Primăria Căbești și AVE exista un contract general pentru colectarea deșeurilor de la populație, operatorul a trimis o adresă prin care a cerut suplimentarea valorii actului menționat.

La începutul acestui an, AVE a revenit cu cererea de modificare a tarifelor, declară Corina Ene:

„În ianuarie, am primit o informare de la AVE - am și avut o ședință online cu ei - unde au venit cu propunerea să se dubleze prețul pe aceste contracte, inclusiv la cei care sunt pe taxă, cum am fost și noi anul trecut, adică unde le încasează primăria, toate prețurile să fie dublate. Noi nu am fost de acord, au fost mai mulți primari care nu au fost de acord. Au spus că vor analiza și vor reveni, dar mi se pare foarte mult să dubleze dintr-odată! Eu înțeleg că firma are nevoie, că nu-și acoperă cheltuielile, dar un preț dublu e mult prea mult pentru cetățeni!˝

Primarul din Rieni, Gheorghe Bota, nu respinge din start ideea majorării tarifelor, dar cere o analiză atentă a argumentelor care stau la baza unei astfel de decizii, mai ales că interlocutorul nostru se plânge de faptul că AVE a emis facturi fără să țină seama de fenomenul depopulării satelor, adică de numărul real de locuitori ai acestora:

„Din punctul meu de vedere, trebuie să le cântărim bine! Nu sunt împotriva majorărilor, dar sunt împotrivă să nu facem servicii și așa mai departe, pentru că eu am o experiență tristă cu cei de la AVE: m-am trezit că au început să factureze – atunci când a început implementarea contractului - să-mi factureze nu știu câte gospodării care nu existau! Că spuneau ei de caietul de sarcini, că au trecut 1300 de gospodării, în timp ce în comuna Rieni niciodată n-au fost mai mult de 1100! Păi, cum îmi facturezi? Depopularea nu-i numai la Rieni, în condițiile în care aici este cea mai mică depopulare ca procent din populație! M-a încărcat cu două facturi și nu mai știam de capul meu! Nu se face așa ceva dacă vrei să fii un partener pe termen mediu și lung!˝

În concluzie, probabil că în 2022 relația prestator privat de servicii - client/beneficiar necesită o resetare, predictibilitatea, transparența, consensul decizional, delimitarea atribuțiilor agentului economic privat și ale instituțiilor publice sunt „reglajele” pe care le clamam încă de la început.