În cimitirul de pe creasta dealului soldaţii stau smirnă. Fanfara intonează imnul României la doi paşi de groapa comună unde au fost îngropaţi 157 de civili români ucişi în noaptea de 13/14 septembrie 1940 de către horthyşti. Din oamenii omorâţi atunci a rămas doar numele săpat în piatră, o imensă jale, dar şi mărturia unei jertfe pe care neamul românesc nu are voie să o uite: Lucica (3 săptămâni), Gheorghe (6 luni), Maria (3 ani), Floare (2 ani), Vasile (4 ani), Rozalia (24 de ani), Ilie (72 de ani), Maria (81 de ani)...

 

În cimitirul românesc din comuna Ip (Sălaj) sute de localnici şi invitaţi au adus un omagiu şi au spus o rugăciune pentru cei 157 de localnici omorâţi pentru singura vină de a se fi născut români. Un sobor de preoţi greco-catolici a oficiat o slujbă de pomenire şi a oficiat un parastas. Alături, o delegaţie de preoţi ortodocşi în frunte cu episcopul Petroniu Sălăjanul a asistat la ceremonie.

Profesorul de istorie Silviu Jurjan, fiu al satului, cu strămoşi care au pierit în acele zile, a rememorat pe scurt firul evenimentelor. Din comunitatea românească a satului Ip au supravieţuit nopţii în care s-a dezlănţuit măcelul doar trei familii, în total 18 persoane. Veteranul de război Florian Costruţ a recitat apoi o poezie, ţinând cu greu microfonul în mâinile ciuntite pe front. Apoi prefectul Sălajului, Alexandru Vegh, a lansat un apel la toleranţă, precizând că astfel de evenimente tragice nu sunt caracteristice relaţiilor dintre români şi maghiari în general sau între locuitorii de diferite etnii de pe aceste meleaguri. "Nu trebuie să uităm astfel de evenimente şi împreună trebuie să punem pe mormântul martirilor o floare. În faţa gropii comune, a monumentului eroilor martiri şi a sufletelor ce ne veghează de acolo, de sus, fac şi eu un apel la toleranţă şi respect reciproc între români, maghiari şi toate celelalte etnii care convieţuiesc pe pământul românesc. Totodată, cred că este o datorie de onoare să fim prezenţi, ori de câte ori spiritul martirilor de la Nuşfalău, Treznea, Zalău, Ip, Cerâşa, Cosniciu de Sus sau Camăr ne cheamă, pentru a le cinsti memoria. Chiar dacă am iertat, nu am uitat şi nu trebuie să-i uităm pe sălăjenii care, fără vină, au murit în acel însângerat septembrie 1940 şi nici acele fapte odioase chiar şi pentru simplu motiv că ele nu trebuie să se mai repete", a spus prefectul.

Comemorarea a continuat cu depunerea de coroane de flori la mormântul comun din cimitir, ritual reluat şi la monumentul ridicat în centrul localităţii, la marginea şoselei Oradea-Zalău. Primarul localităţii Ioan Boier a rostit şi el un scurt discurs în care i-a îndemnat pe cei prezenţi să nu-i uite şi să-i cinstească pe martirii poporului român. Aici s-a derulat şi un scurt program artistic susţinut de elevii Şcolii Gimnaziale din Ip. Surorile Ioana şi Lavinia Chiş împreună cu formaţia Plaiuri sălăjene din Şimleu-Silvaniei au interpretat apoi câteva cântece patriotice, de jale şi cătănie, dar şi o priceasnă, ieri fiind sărbătoarea creştină a Înălţării Sfintei Cruci. Evenimentele comemorative s-au încheiat cu defilarea gărzii de onoare prin faţa Monumentului Martirilor din Ip.

 

Istoria celor două monumente ridicate în Ip au o istorie puţin cunoscută. După uciderea civililor, a doua zi au fost ridicaţi şi transportaţi cu căruţele în cimitir, fiind îngropaţi într-o groapă comună. Nici un însemn nu a străjuit locul, după cum ani de zile nu s-au oficiat nici slujbe de pomenire a martirilor. Regimul comunist instalat după 1945 a închis ochii apoi asupra rănilor trecutului pentru a nu deranja anumite sentimente ale minorităţii maghiare. Abia în anii 1983/1984 au fost ridicate monumentele din cimitir şi din centru comunei, iar în biserica ortodoxă au fost trecute numele tuturor celor ucişi. În 1996 Parlamentul României a decis ca localităţile Ip şi Treznea să fie declarate „localităţi martir ale neamului românesc".