Ţi s-a spus că INTERNETUL este "o imensă bază de date şi un alt mod de comunicare" şi că scopul explorării pe INTERNET este "accesul la toate informaţiile existente în reţea, în orice moment, în orice parte a lumii". Ai fost încântat, explicaţia suna interesant, dar adevărul e că nu te-a făcut cu nimic să înţelegi ce înseamnă acest faimos internet. Date, fişiere, acces, descărcare, chat, e-mail, conectare... toate s-au învârtit în mintea ta dominate de un mare semn de întrebare. Şi ţi-ai zis: "Ce-o fi şi cu Internetul ăsta... o nouă modă?" Dar n-a fost aşa. S-a dovedit a fi ceva mult mai serios decât un entuziasm de sezon. Şi fără să-ţi dai seama cum, când şi de ce, ai devenit şi tu dependent de acest ?virus? care a pus stăpânire pe o lume întreagă. Deodată te trezeşti în faţa unui calculator conectat la internet şi realizezi că a trecut o grămadă de vreme de când n-ai mai mers la o plimbare, de când n-ai mai deschis o carte, de când n-ai mai vorbit cu nimeni faţă în faţă. Acest lucru te sperie pentru că nu eşti convins că mai ştii cum să faci o plimbare utilizând picioarele, cum să citeşti o carte răsfoind paginile, sau cum să vorbeşti cu o persoană privind-o în ochi. În alte cuvinte, eşti aşa prins în realitatea virtuală încât începi să uiţi adevărata realitate. Ar fi nedrept să spui că toate orele petrecute în faţa monitorului au fost pierdere de vreme. N-a fost aşa; ai obţinut chiar nişte informaţii interesante din mai multe domenii, ai aflat noutăţi, ai vorbit cu oameni noi, dar te-ai pierdut printre o mulţime de ferestre deschise fiecare pe alt , prin exagerat de multe conversaţii inutile cu persoane cu care nu aveai nici un punct comun şi printr-o infinitate de programe descărcate pentru scopuri pierdute. Ai ajuns să porneşti mereu nerăbdător calculatorul, să aştepţi stresat să se conecteze la internet, pentru ca apoi să rămâi lipit de ecranul care îţi dezvăluia nişte noutăţi mai mult sau mai puţin reale. O vreme ai considerat timpul petrecut în faţa calculatorului navigând pe internet ca fiind cel mai palpitant de pe parcursul întregii tale zile. Apoi ai început să te saturi de aceleaşi site-uri, de aceleaşi programe, de aceleaşi conversaţii banale de pe chat şi de nelipsita întrebare fără de care nu mai puteai cunoaşte oameni noi: asl pls (age, sex, location)? Atunci ai început să cauţi palpitaţiile, să încerci să le localizezi pentru a putea să le defineşti, dar ai rămas şocat şi dezamăgit pentru că "cel mai palpitant timp de pe parcursul zilei tale" s-a dovedit a fi lipsit de orice palpaţie, de orice suflare. Probabil, e de vină plictiseala sau te-a şocat inertul internet, dar acum nu mai vrei să-ţi iroseşti vremea într-o realitate falsă. Te conectezi cu un entuziasm mai scăzut, nu mai amâni ora de culcare pentru "încă o secundă de internet", şi nu mai consideri timpul petrecut în faţa calculatorului ca fiind palpitant. Totul s-a aplatizat, ai adaptat realitatea virtuală la realitatea normală şi, totuşi, n-ai renunţat la internet: mai descarci muzică şi filme, mai vizitezi câteva site-uri (cauţi oferte de vacanţă, burse pentru străinătate, simulări de examene etc.), mai trimiţi câteva e-mail-uri scurte, mai cauţi referate sau mai vorbeşti cu cei doi-trei prieteni care ai considerat că merită osteneala. Da, trebuie să recunoşti că ai fost şi tu pe cale să ajungi un component din calculator, un fişier de descărcat, o dischetă de formatat, dar te-ai trezit la timp, tot în faţa unui calculator conectat la internet, dar erai doar încă unul dintre utilizatori, încă un fost maniac.