La cei 72 de ani, Pavel Mercea, un localnic din satul Sărand, comuna Copăcel, se regăseşte pe sine pictând. Tablourile, care îmbracă astăzi pereţii casei sale, sunt o mărturie a experienţelor prin care a trecut până în prezent. Altă dimensiune a vieţii sale o reprezintă poezia, căreia bătrânul îi acordă o atenţie deosebită, pentru că, spune el, numai prin vers omul îşi găseşte adevărata linişte sufletească. Pavel Mercea s-a născut în satul Sărand, comuna Copăcel, la 11 februarie 1935, din părinţi credincioşi, truditori ai pământului. A crescut sub îndrumarea bunicului său, Ioan Bodea, care l-a învăţat să scrie frumos şi să picteze peisaje. După absolvirea şcolii generale în sat, s-a gândit să se facă CFR-ist. Era o branşă la mare căutare. Aşa a ajuns să devină muncitor calificat la şcoala profesională CFR Oradea, la sectorul tracţiune de pe lângă depoul CFR Oradea. Şi pe băncile şcolii profesionale, şi-a dezvoltat vocaţia de a picta. Astăzi păstrează caietele de desen în care a pictat Spitalul CFR Oradea, Gara veche, biserica veche din sat etc., le ţine legate într-o colecţie, dar pe care o poate vedea oricine. Cine îl vizitează acasă în Sărand la nr. 204 poate vedea un mic muzeu de pictură şi o încăpere unde execută sculpturi de obiecte de cult ortodox. Pereţii camerelor sunt acoperiţi cu tablouri inspirate din viaţa satului: ţăran la plug, peisaj despre ţărani la munca câmpului, peisaj de iarnă, peisaj de noapte cu cer înstelat etc. Între timp se ocupă şi de munca câmpului pe cele 4,5 hectare de teren şi de creşterea animalelor, însă găseşte timp şi pentru pictură, şi pentru poezie. Atunci când este vizitat, Pavel Mercea îţi deschide cu bucurie poarta de la uliţă, construită în mod tradiţional, pe care a pictat şi opt peisaje. De activitatea pensionarului Pavel Mercea se leagă multe realizări în acest sens şi pe plan local. Picturile sale cu răstignirea Domnului Iisus Hristos se găsesc în mai multe locuri în sat, la biserică, dar şi în câmp, unde a zidit un postament din beton pe care a pictat răstignirea Mântuitorului. "Vreau să ştiu că în urma mea, după ce voi trece la cele veşnice, va rămâne ceva, vreau să fiu liniştit că nu am făcut umbră pământului degeaba", spune pictorul amator. Vorbeam mai sus despre cealaltă pasiune a sa, poezia. Pavel Mercea scrie seara, scrie ziua, când are timp, dar are şi o nemulţumire. Şi satul Sărand are eroi ai neamului care şi-au pierdut viaţa în Primul şi al Doilea Război Mondial, însă memoria lor aici, la Sărand, este umbrită de dezinteres. Despre ce este vorba? În mijlocul satului, în faţa casei parohiale, după anul 1945, s-a zidit un monument sărăcăcios în memoria eroilor. Pe o placă simplă de ciment, s-a scris cu vopsea numele celor 14 eroi din Al Doilea Război Mondial şi 30 de eroi din Primul Război Mondial. Au trecut 54 de ani de când s-a construit, iar numele eroilor aproape că nu se mai pot citi. Acest lucru îl confirmă cu durere şi localnicul Zaharia Petru, de la nr. 71, al cărui bunic a luptat în Primul Război Mondial. "Eu aş fi în stare să execut o lucrare exemplară, mă refer la un monument nou, că mă pricep, dar nu mă cheamă nimeni", spune Pavel Mercea. Să fie vorba despre indiferenţă din partea responsabililor, dar care se lasă cu durere în sufletul ţăranilor, a urmaşilor eroilor neamului? Dacă ar fi statuie ungurească, s-ar face rapid, spun oamenii.