După cât se pare, gunoaiele există dintotdeauna, dar proporțiile pe care le-au luat actualmente pot fi puse în legătură cu amploarea consumerismului din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea.

 

Odată cu amploarea societăților noastre extrem de mobile și a consumului de alimente și băuturi dincolo de perimetrul locuinței, gunoaiele și-au croit drum în aproape toate mediile. Acolo unde acțiunile de curățare și de prevenire a aruncării necontrolate a gunoaielor folosesc banii contribuabililor, provocarea aruncării necontrolate a gunoaielor poate prezenta și o latură financiară. Totodată, aceasta prezintă și implicații privind mediul înconjurător, sănătatea și siguranța. Una dintre responsabilitățile autorităților publice este de a colecta și de a preveni aruncarea necontrolată a gunoaielor. Aceasta include asigurarea de coșuri de gunoi în locuințe, în companii și în locuri publice. Însă acest lucru poate implica resurse semnificative și, din păcate, nu garantează neapărat rezultate pozitive.

Primăria Vadu Crişului a fost printre primele instituţii publice din judeţ care, în anul 1997, prin proiect european, a reuşit să doteze gospodăriile cu europubele de 120 şi 240 de litri şi domeniul public cu containere de 1 mc. Apoi, la nivel de judeţ s-a implementat colectarea selectivă a deşeurilor, gospodăriile find dotate cu pubele de 40 l, pentru deşeuri menajere, sticlă şi plastic. Pe domeniul public au rămas containere de 1 mc doar în zone ca cimitirele, intrarea în defileu, terenul de sport, satul de vacanţă, piaţa etc. Deşi fiecare gospodărie are contract cu firma de salubritate, care periodic golesc pubelele de 40 de litri, totuşi pubelele mari, de 1 mc, situate pe domeniul public, gem sub greutatea sacilor de gunoaie. Din aceste containere de 1 mc, în acest an, în luna ianuarie, s-au ridicat 68 de mc (factura salubritate domeniul public 22.142 lei), în februarie 59 mc (19.179 lei), în martie 55 mc (18.000 lei). Trecând joi prin comună, ziua de ridicare a deşeurilor, vedem zone de străzi cu pubele puse în faţa caselor pentru a fi ridicate şi zone de sute de metri de stradă fără nicio pubelă de golit. Oare toată săptămâna nu au adunat nimic de aruncat?

După specialişti, costul gunoaielor este, în mare măsură, produsul direct al comportamentului oamenilor: comoditate, nepăsare. Oare este mai simplu să pui gunoiul în saci şi sa-i duci la 2-3 km distanţă, la containerul de 1 mc, în loc să pui în pubela ta, în faţa gospodăriei? Într-o perioadă în care tăierile de buget și taxele mari sunt o realitate, fiecare poate trage foloase dacă s-ar cheltui mai puțin pe activitățile legate de aruncarea necontrolată a gunoaielor. Oare aceşti bani nu ar putea fi folosiţi mai bine pentru modernizarea unor drumuri sau parcuri pentru copii?

Ca soluţie, pe termen lung: educaţia este cea mai puternică armă. Potrivit cuvintelor lui Nelson Mandela, rostite în 2003: „Educația este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea.” Efectele pe termen lung ale educației sunt de mult timp cunoscute și oricine dorește să schimbe comportamentul uman trebuie să ia în calcul educația. Dar care ar fi soluţia pe termen scurt? Acela de a pune camere de supraveghere? Sau de a stabili o nouă normă socială - „Gunoiul: o realitate a trecutului” și de a orienta comportamentul populației spre această normă. Pentru a învinge obiceiuri înrădăcinate, a transmite populației un mesaj puternic pentru a-i deștepta. Sperăm să găsim suficienți oameni care să treacă de punctul critic al schimbării comportamentului.

Dumneavoastră „de care parte a baricadei” sunteţi?

Ioan HASAS