Fire sensibilă, romantică şi plină de bunătate, Alexia s-a născut când nimeni nu mai spera în vreo minune. A fost bucurie maximă, chiar dacă tatăl visa să rămână tot el în centrul atenţiei soţiei sale, Maria. S-a bucurat sau cel puţin a afişat bucuria, ştiind să se prefacă de minune. Alexia a fost un copil cuminte şi precoce. A ajuns la şcoală la 5 ani şi jumătate, după ce medicul i-a asigurat pe părinţi că Alexia este un copil bine dezvoltat fizic şi mintal, având un coeficient de inteligenţă peste medie. Cursul primar l-a terminat pe locul I, tatăl fiind mândru de odrasla sa. Era fericit când o privea şi realiza că-i seamănă perfect: o blondă-şatenă cu ochii verzi, adânci ca marea şi cu un surâs angelic. La diferenţă de 8 ani, Maria rămâne însărcinată şi naşte un băieţel, Cristian, blond cu ochii verzi, pe care însă Aurel, tatăl, îl urăşte încă de la naştere. De ce? Nu poate să-şi explice. Divorţul În cele din urmă, părinţii divorţează, din cauza unei aventuri extraconjugale a lui Aurel. Începuse să bea, complăcându-se într-o promiscuitate greu de imaginat. Maria a dorit să-şi ferească familia de aceste mizerii. Cel mai mult a suferit Alexia, care-l adora pe tatăl său. În mintea sa de copil n-a înţeles niciodată trădarea lui Aurel. De altfel, nu l-a mai iertat niciodată. Maria s-a sacrificat pentru copii, i-a crescut fără nici un ajutor, până s-a îmbolnăvit. Susţinută doar de părinţi săi, ajunşi la sapă de lemn, după confiscarea întregii averi de către comunişti, Maria stătea neputincioasă în faţa celor care cărau mobila stil, porţelanurile fine, tablourile de valoare, pentru singura vină că ar fi chiaburi. A luptat cu boala şi poate că reuşea să o învingă, dacă tatăl ei, Gavril, n-ar fi fost deportat la Canal. Din păcate, Maria a închis ochii la 35 de ani, lăsându-i pe Alexia şi Cristian în grija bunicii Florica. Mutilanta operaţie Alexia a terminat facultatea şi a obţinut un post bine plătit. Din primul ei salariu i-a cumpărat bunicii sale mobilă nouă, un aparat de radio, un set de veselă de porţelan şi alimente. Bunicul s-a reîntors, după şapte ani, de la Canal, slăbit, gârbov şi cu multe boli. S-au bucurat când s-au revăzut şi totul părea că va fi bine. Alexia s-a căsătorit cu Sebastian şi au avut împreună doi copii. După a doua naştere, ginecologul a suspectează pe Alexia de o boală gravă. Fata frumoasă de altădată, acum o femeie împlinită, părea că e gata să lase armele jos... Avea însă doi copii pe care nu dorea să-i lase fără mamă. Aşa că a făcut cobaltoterapie, s-a supus unei operaţii mutilante şi până la urmă a învins boala. S-a întors la copiii ei, la familia sa. Trădarea Între timp, Sebastian se schimbase mult. A trecut o perioadă cu vederea faptul că el venea deseori târziu acasă. Când băieţelul i-a spus Alexiei că l-a văzut pe tata cu o fată în maşină, râzând ca doi adolescenţi, Alexia a încercat să discute cu Sebastian! A fost un dezastru. Vanitos, încăpăţânat şi intolerant, Sebastian a negat totul, jignind-o pe Alexia. Destrămarea Sătulă de mojiciile lui Sebastian, Alexia a decis să-şi ia un concediu prelungit şi să plece departe de ţară, spunându-le: "Mă voi întoarce, dacă nu voi găsi dincolo pe cineva care să-mi acorde ceea ce am sperat să am dintodeauna: tandreţe, căldură sufletească, respect." Un nou destin Trecuse două luni şi Alexia încă nu revenise acasă. Sebastian se implicase într-o aventură cu o altă femeie, neglijându-şi copiii. Într-o sâmbătă seara, telefonul de acasă a sunat şi Alexia a dorit să afle cum se simte familia sa. A răspuns Sebastian care o ruga insistent să vină acasă, fiica lor fiind grav bolnavă. Între timp, Alexia l-a întâlnit pe Alexandru, un bărbat decent, cult, singur şi dornic de a-şi întemeia un cămin, după ce ratase două căsătorii. Alexia i-a mărturisit că încă nu este divorţată, dar că va face cât de curând pasul hotărâtor. Venind cu Alexia în România, Alexandru l-a cunoscut pe Sebastian, căruia nu a ezitat să-i spună: "O voi lua pe Alexia cu mine, ai rănit-o prea multă vreme. Rămâi cu toate aici, nu ne trebuie nimic. Mie îmi ajunge sufletul curat al Alexiei, bunătatea şi corectitudinea ei. Ştiu că voi avea la bătrâneţe pe cineva drag inimii mele. Vă vom primi la noi, ori de câte ori veţi dori să faceţi un concediu în străinătate". După divorţ şi noua căsătorie, Alexia era din ce în ce mai liniştită. Au venit copiii în vacanţe la ei, s-au bucurat împreună, promiţând că vor reveni cât mai des posibil. Sebastian îi descosea pe copii când ajungeau acasă. Alexandru s-a îmbolnăvit subit şi în două luni s-a prăpădit. Alexia şi-a anunţat copiii care i-au devenit mai apropiaţi ca niciodată. Degeaba o rugau copiii să se întoarcă în ţară, Alexia, trecută prin atâtea greutăţi, rănită profund de cel pe care-l crezuse OM, dar o trădase, nu dorea să vadă locurile care-i provocaseră odinioară atâta suferinţă, rana era prea adâncă. Remuşcările Sebastian a venit la Alexia pentru a o îmbărbăta. Erau două fiinţe cu sufletele rănite (fiecare cu versiunea lui). Comunicarea era anevoioasă, doar când Sebastian i-a spus că mai are câteva luni de trăit, boala fiind avansată, Alexia a hotărât să se întoarcă acasă. A lăsat totul în grija fratelui său, Cristian, care se stabilise şi el în aceeaşi localitate. Căzut la pat, Sebastian o ţinea de mână pe Alexia şi plângea, nu vorbea însă. Doar privirea-i tristă şi oftatul permanent subliniau remuşcările care-l frământau. Îmbărbătându-l, Alexia îi însufleţea optimism şi bună dispoziţie. Sebastian şi-a revenit în cele din urmă şi s-a recăsătorit cu Alexia. Au patru nepoţi de care au grijă, ducându-i în fiecare an în ţara în care Alexandru i-a redat liniştea sufletească Alexiei.