Societatea Petrolsub SA, cea mai mare rafinărie din Transilvania, nu-şi va deschide robinetele nici anul acesta. Creditorii nemulţumiţi aşteaptă recuperarea datoriilor de 1300 de miliarde, iar cei 400 de salariaţi aşteaptă reangajarea. Recursul la deschiderea procedurii de faliment care întârzie valorificarea activelor a fost introdus de "micii" acţionari Moisa Nistor şi Maghiar Teodor, membri ai Consiliului de administraţie, care nu sunt străini de afacerile cu ţiţei. Astfel că, acum, toată lumea aşteaptă decizia Curţii de Apel, chemată să se pronunţe asupra recursul declarat de acţionari împotriva hotărârii judecătorului sindic, care a luat act de respingerea planului de reorganizare de către creditori. Recursul are termen în data de 7 iunie, exact la împlinirea a 2 ani de la deschiderea lichidării. Trecerea acestei perioade de timp pare a fi pe placul acţionarilor, care au devalizat societatea înainte şi speră la reactivarea reţetei. În acest timp, creditorii, salariaţii, lichidatorii şi investitorii aşteaptă ca justiţia să se pronunţe echitabil şi cu celeritate. Procesul este monitorizat la cererea creditorilor de către Consiliul Superior al Magistraturii. Toate acestea după ce, prin decizia Curţii de Apel Oradea, pronunţată în martie 2006, sentinţa de deschidere a procedurii din 2005 a fost casată , cei interesaţi mai câştigând un an de stagnare în detrimentul creditorilor. Procedura a fost redeschisă în 09.05 2006 de către ANAF şi Petrom din dorinţa fermă de a recupera din datorii. Dar, se pare că cineva, acolo sus (la curte), (nu) iubeşte dreptatea. Aflaţi mai multe despre perspectivele acestei rafinării de a intra în circuitul economic dintr-un interviu cu dl Radu Lotrean, reprezentantul lichidatorului Euroconsult Arad, publicat în pagina 9 a ziarului nostru. Avem deja un portofoliu considerabil de potenţiali investitori interesaţi în cumpărarea şi repornirea rafinăriei - Domnule Radu Lotrean, care este situaţia actuală a societăţii Petrolsub? - Societatea se află în procedura insolvenţei din iunie 2005 şi apoi, din mai 2006, insolvenţa fiind confirmată de 2 ori, după ce prima dată, în martie 2006, după un lung proces, s-a admis recursul la deschiderea procedurii. Ne aflăm astazi în faza de faliment, urmând ca într-o perioadă scurtă de timp să trecem la valorificare. - Ce se întâmplă cu salariaţii? - Societatea şi-a încetat activitatea din aprilie 2005, toţi cei aproximativ 400 de salariaţi au fost disponibilizaţi şi aşteaptă plata restanţelor şi reangajarea. - Este acest lucru posibil? - Evident. Scopul acestei proceduri de faliment este tocmai reintroducerea rafinăriei în circuitul economic şi repornirea ei cu consecinţele fireşti: reangajarea oamenilor şi crearea unei surse de venit pentru familiile acestora şi pentru bugetul statului, care câştigă astfel un mare contribuabil. - Ce se întâmplă cu datoriile? - Pasivul societaţii este considerabil, în jur de 1200 de miliarde de lei vechi, dintre care 130 de miliarde s-au acumulat prin trecerea unei perioade de aproape 2 ani de la data deschiderii procedurii, prin acumularea de majorări şi penalităţi la datoriile existente, precum şi din cheltuielile de conservare ale patrimoniului. În ceea ce priveşte aceste datorii, ele vor fi achitate în masura disponibilului bănesc, sursa fiind valorificarea activelor. - În contextul reducerii capacităţilor de prelucrare a ţiţeiului, în speţă închiderea Arpechim, cum evaluaţi şansele de reintroducere în circuitul economic a rafinăriei? - Intenţionăm acest lucru de un an şi jumătate şi avem deja un portofoliu considerabil de potenţiali investitori interesaţi în cumpărarea şi repornirea rafinăriei. Noi am demarat procedurile de evaluare a rafinăriei ca activ funcţional pentru a evita vânzarea la fier vechi. Valorificarea rafinăriei este aşteptată mai ales de salariaţi, care au şi calitatea de creditori şi care vor fi achitaţi integral din preţul vânzării, precum şi de creditorii bugetari care, de asemenea, vor fi achitaţi în totalitate. Mai sunt o serie de creditori chirografari, care nu vor fi achitaţi într-o proporţie mare, un procent semnificativ 1000 de miliarde de lei vechi deţinându-l Petrom. - Ce s-a întamplat cu reorganizarea societăţii? - A existat o intenţie în acest sens din partea unui grup de mici acţionari, care au deţinut administrarea societăţii timp de aproape un an după deschiderea procedurii insolvenţei. Acest demers nu a fost susţinut şi de măsuri efective de redresare şi de surse de un plan de finanţare real, astfel că cei în măsură să aprecieze viabilitatea unei redresări, şi anume creditorii societăţii, au respins cu un procent de 90,46 % planul de reorganizare depus abia la un an şi jumătate de la deschiderea procedurii. - Când estimaţi momentul vânzării? - Noi am pregătit toate strategiile care urmează să fie aprobate de către creditori, însă acest moment este deocamdată amânat de decizia pe care Curtea de Apel Oradea o va pronunţa în cazul recursului la hotărârea de deschidere a procedurii de faliment. Avem încrederea că hotărârea judecătorească va tranşa direcţia procedurii întrucât trecerea timpului duce la degradarea patrimoniului şi la acumularea de penalităţi şi majorări la creanţele bugetare. De asemenea, nu dorim să repetăm experienţa tristă a recursului la deschidera procedurii din iunie 2005, care a blocat orice măsură timp de 10 luni cât au durat judecarea acestuia şi momentul redeschiderii procedurii de către Tribunal în mai 2006.