Pot afirma sus şi tare că mă număr printre orădenii care au cont(r)actat internetul datorită unei oferte generoase ale unei companii (se ştie care), desfăşurate de anul trecut încoace. La o primă privire, acţiunea ar fi trebuit să deţină o doză de milă ("să aibă şi ei?"), însă după ce eşti înhăţat de "pânză" (web, în română), uiţi chiar de? tot. Nu voi face statistici, grafice, acestea ţinând de domeniul rece al matematicii, ci vă voi prezenta nişte constatări care se pot vedea cu ochiul liber (întrebaţi-mi cunoscuţii, inclusiv duşmanii). Socotind că am internet din februarie, am? crescut (am intrat în acest "târg uşor" în octombrie 2004, am rămas o lună, ca mai apoi sistemul să cedeze şi să îl pot reaccesa abia în februarie). Unii dintre voi ar putea crede că navigarea aceasta statică e mai eficientă decât baschetul (până acum, acesta era sportul care te înălţa, nu?)? Dragi cititori, creşterea amintită este cea? în lăţime, în kilograme, nu altceva! Pentru că infima mişcare cu tentă sportivă pe care o practicam până atunci s-a redus considerabil de când am toată lumea în faţa ochilor mei (ştiţi că dacă staţi cu ochii pironiţi, şi uitaţi să clipiţi, vi se reduce cantitatea de lacrimi menită să cureţe ochiul, şi? experienţa nu e chiar una placută). Sună captivant să poţi citi despre orice, inclusiv? gimnastică, fără să depui un minim efort! Încet-încet, intru la capitolul "sinestezie virtualA", ochiul meu, străin de creier, fiind receptorul fiecărui semnal de pe www.nu-stiu-ce.ro/com/etc . V-am creat impresia unei reticenţe faţă de internet, deşi eu sunt adepta acestei "tăieri de iarbă 3D la câinii virtuali". La urma urmei, din februarie mi se "arată" inutilitatea întâlnirilor cu prietenii, cărora ajungi să le dai nume electronice, desprinse din agendele calculatorului tău, în timpul unei şedinţe de scris replici pe MIRC, Messenger? Cinema nu mai trebuie, televizor, de asemenea, cărţi cu atât mai puţin; toate se găsesc sub forma concentrată în imperiul tehnologic al calculatorului personal. Din cauza acestei bruşte şi nefondate substituiri apar problemele. Nu vei putea compara niciodată briza cu imaginea proaspăt descărcată a unui val, setat drept wallpaper, nu-i aşa? Atunci, haideţi să facem un târg: de acum înainte, vom pune mâna pe tastatură doar când ea rămâne ultima speranţă (referate, "o dragoste" care nu suportă nici o amânare şi alte situaţii asemănătoare; aveţi grijă: NU prea multe!) Între timp, vom găsi un răgaz bine meritat de a redeveni motorul de căutare al sinelui, al naturii, al celorlalţi, al tuturor lucrurilor furate de nenea ?net din noi. În final, o mărturisire: am cinci adrese de mail, aproape că nu îmi scrie nimeni pe ele, am participat la cursuri on-line de blah, blah, blah? STOP! Vă aduceţi aminte de controversa oului şi a găinii? Aşa este şi cu magnificul Internet: noi l-am făcut? nicidecum el pe noi!