Există obiceiul ca de Crăciun, tot românul să taie un porc. Conform tradiţiei populare, sacrificarea porcului ar trebui făcută numai în data de 20 decembrie. Porcul era considerat hrana rituală de Crăciun pentru toţi românii. S-au făcut descoperiri care arată că porcul se tăia tot în această perioadă şi înainte de Hristos, dar în acele vremuri dacii aduceau acest sacrificiu zeului Saturn. Obârşia păgână a acestui obicei este evidentă. În Egiptul Antic porcul era adus ca jertfă zeului Osiris, iar în Grecia Antică un ritual asemănător avea loc în cinstea zeiţei Demeter. Se cunoaşte, de asemenea, că şi în Anglia există acest obicei şi că în unele locuri din Insulă se mai păstrează şi în zilele noastre. În vremurile medievale, prin tăierea porcului, robii de pe moşie îl întâmpinau pe boier de Anul Nou cu daruri. Ţăranii mai cred şi astăzi că în Ziua de Ignat porcii îşi visează sfârşitul şi că un porc ce nu este tăiat de Ignat nu se va mai îngrăşa după aceea. Interesant rămâne însă modul în care are loc tăierea porcului. Prinderea şi înjunghierea animalului, pârlirea şi jupuirea au loc cam în acelaşi fel, încă de pe vremea dacilor, după un ritual a cărui semnificaţie s-a pierdut în negura vremurilor. Măcelari din tată-n fiu Ziua Sfântului Ignaţie Teoforul, Ignat - cum mai este cunoscută, înseamnă sacrificarea porcului. În Oradea există mai multe familii care se ocupă din tată în fiu de tăierea porcului şi care sunt angajaţi pentru priceperea lor. Pentru munca lor, aceşti măcelari cer cam 500.000 de lei, plus pălincă şi puţin cârnaţ. Ei ştiu toate secretele tăierii şi preparării unui porc. Unii dintre aceşti măcelari pot fi întâlniţi în apropierea târgurilor de animale sau în abatoare, în vreme ce alţii lucrează în cu totul alte domenii, dar îşi fac timp de o tăiere atunci când sunt solicitaţi. Unul dintre cei mai în vârstă măcelari este Ioan Nica. La 76 de ani, acesta mai este chemat de acasă de cei care nu l-au uitat încă. El povesteşte că în viaţa lui a tăiat peste 100.000 de porci, o bună perioadă lucrând şi în cadrul Abatorului din Oradea. ?Cu toate acestea, încă nu mi-a fugit nici un porc cu paiele în spate. Niciodată nu mi-a fost nici frică, dar nici milă n-am simţit faţă de animalele pe care le-am sacrificat. Am întâlnit însă destui care m-au chemat să le tai porcul şi care au fugit şi n-au putut să vadă cum le moare animalul de care au avut grijă ca de ochii din cap?, mai spune măcelarul. La vremuri noi, metode noi Nu există nici o diferenţă între felul în care se tăia porcul înainte de Revoluţie şi acum. "Trebuie să ştii modul de preparare şi de sacrificare. Are o venă jugulară pe care trebuie să o tai. Dacă-i tai beregata, nu-i bine, pentru că rămâne carnea în sânge, nu mai are culoarea aceea frumoasă", explică Ioan Nica. Măcelarii bihoreni nu cred că legislaţia europeană va fi aplicată vreodată în curţile oamenilor de aici. Legislaţia europeană, care prevede sacrificarea umană a animalelor, s-ar putea aplica doar în abatoare, în producţia de serie. În plus, tăiatul porcului în stil tradiţional are mare trecere. Majoritatea măcelarilor nu prea au timp liber în această perioadă, fiind zile în care sunt solicitaţi să taie câte doi, trei porci. Nea Ioan îşi aduce aminte că înainte de Revoluţie se tăiau mult mai mulţi porci ca şi acum. ?Erau zile în care plecam de acasă în zorii zilei şi tăiam porci până după miezul nopţii?. Ordinul 425/2002 pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii prevede că animalele trebuie debarcate cât mai repede posibil de la sosirea lor în abator şi trebuie ferite de intemperii sau variaţii de temperatură. În plus, animalele care se pot răni unele pe altele din considerente de sex, vârstă sau origine trebuie ţinute separat. Picioarele nu trebuie legate, iar animalele nu trebuie atârnate înainte de sacrificare. Pistolul cu glonţ captiv sau gazele ar putea deveni noile instrumente de sacrificare a animalelor. Porcul era considerat în vechile culturi animal sacru. În tradiţia populară, Ignatul este o divinitate solară care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Ignaţie Teoforul din calendarul ortodox. În Bihor era obiceiul ca porcul să fie stropit înainte cu apă sfinţită şi să fie aşezat cu capul spre răsărit. Şi acum, există măcelari care fac pe fruntea sau pe ceafa porcului o cruce. Tăierea porcului se termină cu masa comună numită şi ?pomana porcului?.