In memoriam

* "Nici soare, nici ceaţă
Nu-mi făgăduiesc viaţă.
Şi-acum toate, într-un cuvânt,
Îmi arată spre mormânt."
IOAN CREŢU,
ANA VIDICAN,
ANA BUIDOŞON,
MARIA PETRUŢ,
FLORIAN BLAJ.
Dumnezeu să-i odihnească în pace şi să le fie ţărâna uşoară. Ildiko Mavrodoglu - Servicii Funerare Non-Stop "La Capătul Drumului" S.R.L.

* O inimă, pe 3 decembrie, la doar 55 de ani, a încetat să mai bată, sufletele noastre plâng, sfâşiate de durere, iar gândurile şi privirile noastre se înalţă întrebător spre cer, cu un infinit „DE CE?". DE CE tocmai acum, când era un tată, un socru şi un bunic fericit, mândru şi împlinit, Dumnezeu i-a ales vocea spre a-I colinda acolo sus, în cer? DE CE tocmai el, care a rămas stâlpul şi sprijinul nostru după pierderea, acum 10 ani, a mamei noastre, s-a dărămat? DE CE timpul n-a mai putut avea răbdare cu el? Nu vom putea afla vreodată răspunsul şi, chiar de l-am afla, nu ne-ar mai putea alina durerea ce s-a instalat definitiv în sufletele noastre, odată cu trecerea în veşnicie a celui care a fost
comisar şef IOAN CREŢU,
un tată, socru şi bunic tandru, ocrotitor şi exemplar, în întregime dăruit familiei, mândru de cei doi nepoţei care i-au umplut sufletul de bucurii, dar şi unul dintre puţinii cu adevărat profesionişti pe care i-a avut Poliţia Română în cadrul Cercetărilor Penale. Ne vom lua "Adio!" de la el şi ne vom ruga ca Bunul Dumnezeu să-l ierte şi să-i dea odihnă veşnică în Împărăţia Cerurilor, de-a Dreapta Sa, luni, 6 decembrie 2010, de la ora 13.00, la Capela Haşaş. Pe veci îndurerate, îndoliate şi nemângâiate, fiicele Monica şi Crina, împreună cu ginerele Ovidiu şi nepoţeii gemeni Alexandru-Ioan şi Bogdan-George, pe care i-a putut adora doar 1 an şi 4 luni, mult prea puţin pentru imensa dragoste ce le-o purta. (1752)

* Cu lacrimi şi cu durere în suflet, mă despart acum de cel care mi-a fost ginere de nădejde,
IOAN CREŢU,
plecat dintre noi fulgerător, la doar 55 de ani, spre a se odihni alături de cea care i-a fost soţie timp de 18 ani, fiica mea
LENUŢA.
În veci nemângâiată, soacra Chivari Florica, din Livada. (1753)

* Regretăm nespus dispariţia prematură dintre noi a cumnatului şi unchiului nostru,
NELU CREŢU,
a cărui amintire o vom păstra veşnic vie. Nepoatelor şi verişoarelor noastre, Crina şi Monica, întreaga noastră compasiune. Mătuşa Florica Negruţ, unchiul Nelu, verişoarele Ioana şi Alexandra. (1754)

* Împărtăşim cu nora noastră Joldoş Crinuţa marea durere pricinuită de despărţirea de tatăl şi cuscrul nostru drag,
NELU CREŢU.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. Cuscrii Joldoş Ghiţă şi Veronica. (1757)

* Suntem alături de voi, Crina şi Monica, acum când vă despărţiţi pentru totdeauna de scumpul vostru tată, finul nostru,
NELU CREŢU.
Odihneşte-te în pace, suflet blând! Naşii Doreanu Teodor şi Georgeta. (1755)

* Suntem alături de nepotul nostru Joldoş Ovidiu şi soţia Crinuţa cu copiii Bogdan şi Alexandru la despărţirea de socrul, tatăl şi bunicul lor drag,
NELU CREŢU.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. Văduva Berea Florica şi familiile Abrudan şi Gal. (1756)

* Sunt alături de nepoatele mele, Crina şi Monica, la momentul trecerii în nefiinţă a tatălui lor,
NELU CREŢU.
Odihnească-se în pace. Tuşa Florica cu familia. (1772)

* Suntem alături de voi, Crina şi Monica, la marea durere pricinuită de moartea fulgerătoare a tatălui vostru drag,
NELU CREŢU.
Dumnezeu să-i dea linişte şi odihnă veşnică. Unchiul Pavel cu familia, verişorii Mariana şi Adrian, cu familiile. (1771)

* Un gând de mângâiere şi alinare pentru Crina şi Monica, în aceste clipe de mare durere, când soarta l-a luat mult prea devreme de lângă voi pe tatăl vostru
IOAN CREŢU,
care v-a ocrotit cu devotament şi v-a înconjurat cu toată dragostea părintească. Dumnezeu să-l primească în Împărăţia Sa şi să-i dea odihnă veşnică alături de mama voastră. Fam. Ofelia şi Ioan Popa. (1768)

* Monica dragă, acum, în luna sfântă a bucuriei, sufletul tău pur îl plânge pe cel care ţi-a dăruit atâta dragoste, tandreţe şi siguranţă, tatăl tău nepreţuit,
IOAN CREŢU.
Dumnezeu să te ocrotească, iar celui plecat prea devreme, odihnă veşnică. Prof. Angela Dacin.

* Din copacul clasei noastre
S-a mai frânt o ramură.
Zboară-n lacrimi între astre
Sufletu-i în flamură.
Vestea trecerii în nefiinţă a colegului nostru
IOAN CREŢU (FURTOŞ)
de 55 de ani, a lovit ca un fulger inimile noastre. Amintirile adolescenţei ne-au adus în faţă chipul său încărcat de lumină, bunătate şi speranţă. Viaţa l-a încercat din greu, dar a răzbit, cele două fiice, Crina şi Monica, purtând semnele biruinţei sale. Adio, drag coleg! Dumnezeu să-ţi călăuzească zborul tot spre lumină... lin şi iarăşi lin. Un clinchet de colind să mai răsune şi în memoria dirigintelui nostru drag,
prof. DUMITRU PELE,
şi a colegilor noştri antemergători,
înv. PUIU LUCAN,
înv. DUMITRU GAVRILAŞ,
înv. ADRIAN DEMIAN.
Odihnească-se în pace! Anul V B, promoţia 1975 a Liceului Pedagogic „Iosif Vulcan" Oradea. (1769)

* Plângem cu voi, Crina şi Monica, trecerea fulgerătoare în eternitate a iubitului vostru tată şi a prietenului nostru,
NELU CREŢU.
Va rămâne viu în amintirea noastră prin altruismul şi devotamentul său, duse până la sacrificiu. Dumnezeu să-l răsplătească cu binecuvântările cereşti, iar iubitelor sale fiice, Crina şi Monica, să le aline durerea şi să le întărească inimile din nou zdrobite. Drag prieten, să-ţi fie somnul lin, în leagăn de colind. Fam. Cornel şi Marioara Gârba. (1770)

* Suntem alături de Moni, Crina şi familia ei, acum la trecerea, prea devreme, pe alte tărâmuri, a celui care a fost tatăl drag,
NELU.
Dumnezeu să-l odihnească! Fam. Moş. (1751)

* Cu ochii plini de lacrimi şi o mare durere în suflete, ne despărţim de dragul nostru
NELU CREŢU.
Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-i aşeze sufletul unde toţi cei buni şi drepţi se odihnesc. Viorica şi Dan Sabău. (1758)

* Suntem alături de tine, dragă Elena, în aceste grele momente. Dumnezeu să te întărească. Colegele de engleză de la C. N. "Mihai Eminescu".

* Aducem pe această cale un gând de mângâiere colegei noastre, profesoara Elena Steer, acum când sufletul îi este pustiit de durere, când a pierdut o fiinţă atât de dragă, un copil atât de minunat, pe scumpa ei
LAVINIA.
Dumnezeu s-o odihnească. Colectivul de cadre didactice ale C.N. „Mihai Eminescu".

* O inimă bună a încetat să mai bată, un suflet bun şi cald s-a ridicat la cer, aproape de Dumnezeu, scumpul nostru frate, cumnat şi unchi,
ALEXANDRU FLOROI,
la vârsta de 73 de ani. Vei rămâne veşnic în amintirea noastră. Ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru odihna sufletului tău. Înmormântarea are loc azi, 6 decembrie 2010, ora 15.00, din Capela Haşaş. Sora Silvia cu soţul Petrică, nepoata Angela cu soţul Vasile şi strănepoţii Ioana şi Sebi. (1741)

* Cu tristeţe în suflete, ne luăm rămas bun de la dragul nostru unchi,
ALEXANDRU FLOROI.
Dumnezeu să-l odihnească în pace. Nepotul Adrian Şandro cu soţia Ramona şi strănepoatele Olivia şi Maia, din S.U.A. (1742)

* Un suflet bun şi curat a părăsit această lume şi a plecat spre cele veşnice în zorii zilei de 4 decembrie, în care parcă şi natura a devenit mai liniştită, admirând durerea celor pe care i-a lăsat în urmă. Cu mare durere în suflete, simţim pierderea fratelui şi cumnatului drag,
ALEXANDRU FLOROI.
Dumnezeu să-l odihnească în pace. Sora Mărioara şi cumnatul Traian. (1746)

* Suntem alături de mama noastră Marioara, la durerea prin care trece la plecarea în veşnicie a bunului ei frate,
ALEXANDRU FLOROI.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace. Nepotul Mircea cu soţia Marieta şi strănepoţii Diana şi Daniel, din Canada. (1747)

* Sincere condoleanţe cuscrei noastre dragi Popa Maria şi familiei la trecerea în nefiinţă a fratelui drag,
ALEXANDRU FLOROI.
Odihnească-se în pace. Cuscrii Meşter Traian şi Rodica. (1749)

* Regretăm profund trecerea la cele veşnice a celui care a fost iubitul nostru unchi,
ALEXANDRU FLOROI.
Bunul Dumnezeu să te răsplătească pentru tot ce ai făcut pentru noi şi să-ţi dea odihnă veşnică. Nepotul Sorin Popa şi familia. (1748)

* Cu durere în suflete, anunţăm trecerea la cele veşnice a tatălui nostru
ERONIM-SILVESTRU LAZĂR,
în vârstă de 54 de ani. Înmormântarea are loc azi, 6 decembrie, ora 12.00, de la Capela Haşaş. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Fiii Cristian şi Adrian Lazăr, împreună cu mama lor Sidonia Lazăr. (1765)

* Lacrimile îmi udă obrajii, tristeţea mă apasă greu. Nimic nu va putea şterge durerea care s-a aşternut în sufletul meu, acum când ai plecat la cele veşnice, dragul meu fiu
VASILE POPA.
Mă rog ca bunul Dumnezeu să aibă grijă de sufletul tău bun. Tatăl Gavril. (1759)

* Când se stinge o flacără, o aprinzi din nou, dar când se stinge o viaţă o plângi mereu. Aşa vom face la mormântul celui care a fost bunul nostru frate, cumnat şi unchi
VASILE POPA.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace. Fratele Florian, cumnata Iuliana şi nepotul Marius. (1760)

* Cu adâncă durere în suflete, anunţăm trecerea la cele veşnice a dragului nostru unchi,
VASILE POPA.
Dumnezeu să-l odihnească în Împărăţia Sa. Nepotul Sorin cu familia. (1761)

* Vestea trecerii la cele veşnice a iubitului d-voastră tată,
ALEXANDRU DELIMAN,
ne-a întristat. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l ierte, iar familiei să-i dea mângâiere şi linişte. Fam. Balota Dragomir. (1750)

* Suntem alături de voi, Mişu şi Gabi, în marea pierdere pricinuită de dispariţia fratelui vostru. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Fam. Meşter Dan.

* Un suflet minunat, plin de dragoste şi bunătate s-a ridicat la cerl lăsând în urmă un gol limens şi lacrimi. Trişti şi îndureraţil ne luăm rămas bun de la cea care a fost vecina noastră,
ANA VIDICAN.
Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în pace. Fam. Grigoruşcuţă Manuel, Corina şi copiii Mihaela şi Radu. (1766)

* Un suflet nobil s-a ridicat la ceruri, o inimă a încetat să mai bată. Cu mare durere în suflete, ne despărţim de scumpa şi iubita noastră vecină,
ANA VIDICAN.
O vom păstra mereu în sufletele noastre. Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în pace. Fam. Pui Dumitru, din Sântandrei. (1767)

* În aceste clipe de tristeţe, suntem alături de familia Macra, la marea durere pricinuită de trecerea în veşnicie a iubitului lor tată, socru şi bunic, om de o aleasă bunătate şi omenie, cel care a fost
TRAIAN MACRA,
consilier al Bisericii Ortodoxe Române din Gepiu. Sincere condoleanţe familiei îndoliate şi veşnică să-i fie pomenirea lui. Familia preot Ioan Spătar şi Consiliul parohial din Parohia Gepiu.

* Cuvintele nu pot exprima durerea şi tristeţea aşternută în sufletele noastre, acum când dragul şi iubitul nostru tată, socru şi bunic,
ALEXANDRU SALA,
din Salonta, a plecat fulgerător din această lume, după o grea suferinţă, lăsând un gol imens în sufletele noastre. Pentru bunătatea şi dragostea cu care ne-a înconjurat, pentru tot ceea ce a făcut pentru noi, îi datorăm neuitarea şi eterna preţuire. Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-l răsplătească cu a Sa iubire, alături de scumpa noastră mamă, soacră şi bunică,
CATIŢA SALA,
care ne-a părăsit în urmă cu 20 de ani. Vă plângem azi şi toată viaţa cu sufletele mistuite de durere. Înmormântarea va avea loc marţi, 7 decembrie 2010, ora 13.00, Capela Cimitirului municipiului Salonta. Vă vom păstra o veşnică amintire. Fiul Ioan, nora Rodica şi nepotul Răzvan.

* Cu sufletul îndurerat şi ochii plini de lacrimi, suntem alături de voi, dragii noştri Nelu, Rodica şi Răzvan, la durerea pricinuită de trecerea în nefiinţă a scumpului nostru unchi,
ALEXANDRU SALA,
din Salonta, un OM de o aleasă omenie, un suflet nobil, o persoană săritoare şi de ajutor dezinteresat tuturor celor care l-au cunoscut, fiind mereu o prezenţă caldă şi binecuvântată în viaţa noastră, dându-ne mereu sfaturi bune şi înţelepte. În speranţa că Dumnezeu îi va răsplăti bunătatea, aşezându-l de-a dreapta Lui, îi dorim odihnă veşnică alături de părinţii noştri. Nepoata Mărioara Nan, din Salonta, cu familia.

COMEMORĂRI

* Venim azi la mormântul tău verişorii tăi Petre şi Mărioara, alături de Lia Georgian şi Sonia, scumpa noastră verişoară,
DANA HERŢA.
Ne rugăm pentru sufletul tău bun, pentru viaţa ta scurtă şi plină de suferinţe, dar trăită cu demnitate şi cu credinţă în Dumnezeu. Domnul să te ocrotească şi să ai un loc liniştit şi meritat acolo, în ceruri! (1744)

* Vin din Timişoara la părinţii tăi şi cu ei la mormântul tău, dragă colegă şi scumpă prietenă,
DANA HERŢA.
Ai fost o fiinţă deosebită şi hotărâtă să lupte cu viaţa, dar Dumnezeu te-a luat la El. Ne rugăm pentru sufletul tău. Diana Corpodean. (1743)

* Amintiri duioase şi gânduri dragi păstrăm în inimile noastre şi acum, la împlinirea a 4 ani de când ne-a părăsit, plecând spre veşnicie prea de timpuriu, draga noastră
DANA HERŢA.
Dumnezeu s-o odihnească în pace. Ani, Mărioara şi Paul Pelle. (1711)

* La un mormânt păzit de-o cruce,
Dorul de ea ne-aduce
Să-i plângem, să suspinăm
Dorul să ni-l alinăm,
Printre lacrimi şi suspine
Să-nălţăm o rugăciune.
Se împlinesc 8 ani de când a plecat dintre noi scumpa noastră soră, fiică,
LIVIA CIONCA.
Dumnezeu s-o odihnească în pace. Familia îndurerată. (1734)

* Azi, de Sf. Nicolae, se împlinesc 9 ani de la despărţirea de scumpa noastră mamă, bunică şi străbunică,
ROZALIA GREC,
pentru care ne rugăm la bunul Dumnezeu să-i dea linişte şi odihnă alături de cuscrii şi ginere. Fiica Herpan Laurenţia, nepoţii Livia, Laura şi Octavian, împreună cu familiile lor. (1709)

* Azi, 6 decembrie 2010, se împlinesc 23 de ani de când a plecat dintre noi, pe ultimul său drum, unicul nostru fiu şi tătic, cel care a fost
DUMITRU-DĂNUŢ MIHOC,
din Ursad, la vârsta de 28 de ani. Zilele s-au scurs încet, luând cu ele amintiri din viaţă, iar clipele fericite au zburat ca o adiere de vânt, lăsând în urma lor un strigăt de durere şi întristare. Ai luat cu tine speranţe şi vise neîmplinite. Tristeţea şi durerea din sufletele noastre au rămas aceleaşi ca în urmă cu 23 de ani, căci lacrimile după copii te ard. Fie-ţi ţărâna uşoară. Dormi în pace, suflet bun şi drag. Copiii Daniela şi Daniel, părinţii Floriţa şi Alexandru Mihoc. (1621)

* Azi, 6 decembrie 2010, se împlinesc 2 ani de la decesul unicului meu frate,
TRAIAN BELE,
din Alparea (factor poştal). Dumnezeu să-l odihnească alături de părinţii lui dragi. Fratele Gheorghe Bele cu familia. (1733)

*Au trecut 12 ani, respectiv 6 ani de când ne-am despărţit pentru totdeauna de dragii noştri părinţi, socri, bunici şi străbunici
ELENA MIHEŞ
şi
GHEORGHE MIHEŞ,
născuţi în comuna Sânnicolau Român. Le aducem un pios omagiu, recunoştinţă şi preţuire, iar celor care le vor dărui o clipă de aducere aminte, mulţumiri. Fiicele Ştefănescu Aurora, Săftoiu Maria şi Ţoc Elena, cu familiile. (1745)