Abia trecutele alegeri dintr-un colegiu rural, pentru un mandat scurt de deputat, câştigate de un personaj aparent pitoresc (Adrian Rădulescu), susţinut de PDL, au îndreptat atenţia publicului şi grijile electorale ale politicienilor spre rezolvarea dilemei: cine şi în ce fel câştigă voturi la sate?

Zgomotosul Rădulescu nu este un oarecare "om al pamântului", deşi asta este o etichetă de care au făcut mare caz atât el, cât şi susţinătorii săi politici. Om de afaceri, dar şi şef al unui soi de organizaţie sindicală (LAPAR), a păzit cu sârg uşa lui Dacian Cioloş, când acesta a fost ministrul Agriculturii (a păzit-o atât de eficient încât în videoclipul oficial de prezentare a actualului comisar european al Agriculturii, Rădulescu apare aruncând amical cu zăpadă în fostul său ministru, altfel o persoană sobră, nedegustătoare de situaţii spontane). După ce s-a plictisit să fie secretar de stat la Agricultură, "omul pământului" s-a convertit în deputat, evident într-un colegiu de "la ţară". Însă nu este obigatoriu ca o traiectorie de felul celei a lui Rădulescu să fie literă de Biblie a succesului şi pentru alţi candidaţii în deputăţiile de "la ţară". Este însă necesar ca "vânătorii de capete" ai partidelor să iasă din tiparul după care "la ţară" poţi merge cu oricine şi la grămadă, că tot se aleg pe bază de arginţi, harbuji, orătănii congelate şi mături fermecate. Cine dintre strategii electorali va înţelege şi va influenţa decizii de propulsare a unor "oameni ai pământului" (în sensul actual al termenului), bine "marketaţi" politic, va da dovadă nu doar de isteţime, ci şi de o gândire cu un pas înainte. După scrutinul parţial din 21 august, la întrebarea "Cum, în ce fel câştigi la sate?" şefii combatanţilor au răspuns de râsu'-plânsu'. Victor Ponta se jelea furios, strivit de "trădare" şi Ştefan "Pinalti" se umflase într-atât în pene, că intrase în levitaţia beatitudinii. Au gândit umorile. În orice caz, interdicţia şefimii politice de la Bucureşti de a se arăta pe uliţe, pe motiv că li se răscoală colecistul sătenilor, prezentată pe post de reţetă de acelaşi "Pinalti", nu se justifică. Dimpotrivă, liderii de la "centru" trebuie să meargă acolo. Nu e teritoriu exclus. Trebuie însă schimbat felul în care merg şi spun. Fără ciocolată prin geamul maşinii, cu decenţă şi cunoaştere. Aşa, ca respect necesar pentru cei pe care, altfel, îi numesc "amărâţi". Deocamdată, atitudinea electorală afişată a partidelor (oricare ar fi) faţă de lumea de "la ţară" este aceeaşi ca faţă de agricultură, în general: ignoranţă, dispreţ ascuns, dar şi dorinţa aprigă de a câştiga cât mai mult de pe urma acestui no man's land. Nimeni nu are pretenţia ca mai-marii zilei să vorbească despre subiect ca reputatul economist-şef al BCR, Lucian Anghel în FT. Dar dacă îi întrebi pe aceiaşi mai-mari, de exemplu, care sunt pilonii Politicii Agricole Comune, nu vor fi în stare să-ţi răspundă prompt.

Apropierea alegerilor parlamentare va obliga minţile deschise ale partidelor (deşi absconse, trebuie să existe) să găsească un răspuns cum trebuie şi la dilema: cine şi în ce fel câştigă voturi la sate? De câştigat vor avea cei care vor gândi şi decide cu un pas înainte şi un minut mai repede.

Indira CRASNEA