"Inginerul" Zambon

Îi spunem astfel pentru că se luptă din răsputeri să-şi lege numele de cea mai cunoscută instituţie de şcolire a inginerilor din România. Este vorba despre Politehnica Timişoara. Nu facem afirmaţii gratuite. Nu mai departe decât în Oradea, principalele instituţii publice, Prefectură, chiar şi Consiliul Judeţean într-o legislatură, dar mai ales Primăria Oradiei, care, cu o singură excepţie - şi atunci un viceprimar fiind absolvent de chimie industrială la Politehnica din Timişoara -, au fost conduse în ultimii 18 ani doar de ingineri şcoliţi la Timişoara. Individul cu pricina (numitul Zambon) - spre deosebire de acel "Ceauşu", care "propovăduia Lumina de la Răsărit" - este un exponent al "investitorilor" vestici, unul dintre cei circa 2.000 de italieni care în 1994 înfiinţau clubul "Forza Italia" de la Timişoara. De numele Claudio Zambon se leagă cea mai neagră perioadă din istoria Politehnicii Timişoara. La doar câţiva ani după ce aceasta elimina Celtic Glasgow, Atletico Madrid sau realiza o dublă memorabilă cu marele Real Madrid în plină glorie a unuia din cele mai galonate cluburi de fotbal din lume, un aventurier din Italia îngropa clubul fanion al capitalei fotbalistice a vestului României. Inutil să mai subliniem cât de iubită a fost şi este Poli în rândul suporterilor. Cu siguranţă mulţi dintre cititorii acestui comentariu îşi vor aminti despre inegalabila prestaţie a celor câţiva mii de membri ai galeriei timişorene prezenţi în tribunele Stadonului Municipal din Oradea, în primăvara anului 2004, la ultima confruntare din prima ligă dintre FC Bihor şi Poli. Cunoscând dragostea de fotbal a timişorenilor, un om de fotbal din Cluj-Napoca, Anton Doboş, le-a dat acestora o nouă echipă din Bucureşti (fosta AEK, fostă ROCAR, fostă Fulgerul Bragadiru, fostă Autobuzul) în locul celei retrogradate până în cel de-al patrulea eşalon al fotbalului românesc "sub conducerea înţeleaptă" a iubitorului de (arginţi) timişoreni Claudio Zambon, mutată întâi la Râmnicu Vâlcea şi după aceea într-o suburbie a Bucureştilor. Câţiva ani n-a fost nimic specataculos în cele de mai sus. În timp, însă, după ce Poli Timişoara a redevenit una dintre protagonistele fotbalului românesc, având un cuvânt de spus chiar în fotbalul mare european, "investitorul străin" a început să chiţăie, plângându-se că a fost furat. Cine-l prăduise oare pe "distinsul politehnist timişorean" şi oare ce bunuri (corporale sau necorporale) îi fuseseră sustrase? Aveam să aflăm prin primăvara lui 2006, când, prevalându-se de prevederile din reglementările fotbalistice care garantau respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, domnul Zambon se tot plimba pe la sediul FRF, bătând la toate uşile cu jalba în proţap. Conducerea FRF, care încă îşi savura victoria obţinută la alegerile din noiembrie 2005 în faţa reacţiunii reformatoare, avea să trateze cu dispreţ demersurile italianului, apreciidu-le ca fiind infantile. Petiţionarul însă, deşi neluat în serios nici măcar de gardianul care asigura paza sediului FRF, avea grijă să-şi înregistreze "lăcrămaţiile" la Registratura generală a FRF, iar în baza acestora să se adreseze Tribunalului Arbitral al Sportului, autoritate care, odată legal învestită, şi-a luat rolul în serios, a solicitat puncte de vedere oficiale din parte FRF. Federaţia a continuat să trateze chestiunea cu superficialitate, astfel că pe 5 decembrie 2006 TAS adopta o drastică hotărâre împotriva clubului din Timişoara. Hotărârea a rămas definitivă, iar în baza ei aventurierul italian îi lansa în martie 2007 o provocare publică preşedintelui clubului timişorean (filmuleţul şi comentariile pe marginea lui se găsesc şi acum pe internet) să... joace o partidă de poker în Elveţia, miza fiind denumirea, palmaresul şi culorile clubului Politehnica Timişoara?!
Neprimind satisfacţie, "polistul din Italia" a stat el ce-a stat şi, pe fondul marilor frământări ale fotbalul românesc, în acest început de sezon, revine spre punerea în executare a acelei scandaloase hotărâri, la care pare gata să renunţe doar dacă suporterii îi vor plăti circa 3 milioane de euro! Motiv pentru un alt controversat om de afaceri din "Top 100", să-şi facă apariţia pe un cal alb, în postură de Salvator...

Pe lângă imensele scandaluri, fotbalul ne oferă şi satisfacţii sufleteşti prin rezultatele echipelor de club în competiţiile europene (când şi când şi ale echipei naţionale), însă prea multe personaje ciudate scoate în prim plan. Nu vi se pare?