"O soțietate fără prințipuri, care va să zică..."
"Trecutul nu este niciodată mort. În fapt, trecutul nu este trecut", spunea alt mare scriitor W. Faulkner. Adică, ce ai mâncat în copilărie miroase și la bătrânețe. Cu alte cuvinte, meteahna este boală lungă, dar nu fără leac. Nu fără leac, mai ales atunci când vorbești despre popoare.
Napoleon îi considera pe nemți „un popor care nu va avea niciodată o industrie." Două sute de ani sunt doar o clipă în istorie. Un cronicar al Califatului Bagdad îi considera pe înaintașii scandinavilor, pe vikingii care coborau spre Marea Neagră și se aventurau dincolo de tărâmurile creștine "cele mai murdare și mai dezordonate creaturi ale lui Alah." Azi, care despre care vorbește? Suedezul despre arab? Neamțul despre alții? Dar aceste metamorfoze presupun o schimbare a modului de a gândi în concordanță cu conținutul convingerilor. De fapt convingerile generează principii, care sunt reguli comportamentale și sociale. În concluzie, dacă nu ai credințe și convingeri nu poți avea principii, și dacă nu ai principii, întreaga viață socială este sub dicteul bunului plac, la discreția hatârului, care în clipa ce trece a aterizat, mirându-se și el, pe un scaun de decizie. Buimăceala publică l-a aruncat în sus și a căzut unde s-a nimerit, ca poamele stricate. Unii cad pe câte o funcție, ca și cum ar fi câștigat la Loto. Sunt campionii căzutului în picioare, neamuri de pisică. Așa cum bine observase "nenea Iancu", la noi nimic nu este fundamentat. Fundamentarea este garantul unei gândiri corecte și are origine în filozofie și științe. La noi toată lumea sare: "Fac asta!", dar nimeni nu argumentează "de ce fac asta?" și mai ales nu analizează cascada consecințelor unei decizii. Fără a argumenta de ce faci ceea ce faci și fără a analiza efectele, în toate direcțiile, a ceea ce faci în primul moment, efectele vor declanșa alte efecte (și tot așa) în următoarele momente. Orice decizie și orice acțiune sunt doar expresia unui impuls personal, nu are nici o legătură cu nici un aspect al adevărului. Mergând pe acest fir, ajungi la concluzia că acest model al lipsei de fundamentare logică și de analiză a efectelor deciziei are un conținut profund imoral. Când alegi ceva fără să ai criterii de includere (criteriile după care alegi) și criterii de excludere (criteriile după care refuzi să alegi) înseamnă că ori ești prost cu pretenții, ori vrei să trișezi pentru a-ți potoli interesul, ori amândouă. Este imoral și dacă ești prost și vrei să faci ceea ce nu știi să faci, urmărind doar un câștig. Un aspect cu consistente efecte negative sociale a lipsei de principii este luarea de măsuri cu caracter general, acolo unde de fapt este nevoie de o maximă nuanțare a deciziei. Astfel, actuala discuție referitoare la modificarea legii învățământului și anume dacă profesorii universitari să lucreze până la 65 de ani sau până la 70 de ani. S-au ivit brusc două tabere, unii apărând cu cerbicie limita de 65 de ani, alții cea de 70 de ani. Amândouă sunt gândiri false. Corect, așa cum se face în lumea largă, îi păstrezi pe cei care, conform unor criterii riguroase, îți aduc producție științifică și prestigiu internațional și îi pensionezi pe cei care nu corespund criteriilor. Aceste criterii trebuie să fie riguroase și neambigue. Beneficiul instituției și a absolvenților (deci a societății) va fi nu în funcție de vârstă, ci de competența didactică și științifică. Închipuiți-vă că la vremea lui Einstein ar fi fost pensionat pentru că un tâmpițel, al cărui merit ar fi constat în corpul verde și poate mintea necoaptă, aștepta la coadă să facă și el carieră. Dar acele societăți nu au fost și nu sunt conduse de șmecheri iresponsabili. Vârsta nu este un criteriu de competență. Competența poate aparține oricărei vârste. Poți fi tânăr foarte competent sau poți fi o nulitate. Poți fi bătrân ramolit și nulitate sau poți fi foarte competent. Alte criterii decât vârsta pot defini competența. Este un exemplu extrem, dar în nuanțe face parte din același adevăr. Am dat un exemplu care îmi este la îndemână. Oricine poate da exemple din orice domeniu. În plus, legile sunt astfel formulate, cu condiționări "poate să...", "dacă obține aprobarea...", încât totul devine o batjocură la adresa oricărei idei de valoare și de responsabilitate socială. Dar responsabilitatea socială o ceri, dacă ai cui să o ceri. Îi loc de criterii riguroase, legea prevede comitete sau alte adunări, care votează în necunoștință de cauză pe cel supus la vot, dar perfect edificate în privința unor mânării de grețoasă mascaradă. Acest lucru se petrece în toate sectoarele vieții sociale. Eu am dat doar un exemplu. În Balcani și florile ajung flegme, iar parfumurile au miros de vomismente!
Un alt aspect al vieții individuale și sociale fără principii este intoleranța și judecata pur afectivă. Acolo unde rațiunea este blocată, acolo afectivitatea devine tiranică. Te uiți la unii oameni, vezi scene la TV și devii mândru de înțelepciunea animalelor din curtea ta. Face parte dintr-un partid sau are interes legat de acel partid, este convins că are dreptul de a urla în urechea oricui părerea sa necoaptă, în schimb, dacă îi vede manifestând pe cei de altă culoare, devine turbat, urlă, jignește, amenință etc... Într-o societate fără principii democrația este imposibilă, devine un vis steril. Din foarte multele aspecte ale vieții fără principii al patrulea aspect devastator este imaturitatea civică. Un exemplu de maturitate civică sunt elvețienii. Când li s-a supus la vot aprobarea creșterii spectaculoase a nivelului salarului minim pe economie, ceea ce ar fi dus la creșterea tuturor salariilor, deci la oblojirea interesului particular al fiecăruia, elvețienii, conștienți de pericolul generat în cascadă, cu scăderea competitivității economiei naționale, au votat copleșitor și responsabil împotriva creșterii salarului minim. Ce ar fi fost la noi? Uitați-vă cum a reacționat imensa majoritate a oamenilor la măsurile de corecție financiară luate de Guvernul Boc. Nu sunt pro Băsescu, nu sunt pro Boc. Nu invoc ca argument nici măcar sofisticata și perversa scădere a puterii de cumpărare (singura care contează) de după creșterea salariilor și pensiilor. Invoc doar faptul că fără acea stabilitate financiară toți cei care încă strigă și blestemă ar fi putut ajunge să aibă a zecea parte din ceea ce au. Probabil am fi ajuns în final în situația grecilor. Dar, pentru a înțelege aceste lucruri, îți trebuie un set de principii și o inteligență ceva mai mare decât cea a Cocoșului lui Călinescu. Marele profesor asistase într-o ședință la tămâierea unui impostor. La sfârșitul ședinței cere cuvântul și în fața doctei adunări, doctă, dar împănată cu ciurucuri politice (era prin anii 60. Nimic nou sub soare!) spune aproximativ următoarele: „Stimați tovarăși, în noua eră până și cocoșul meu este inteligent. De câte ori deschid fereastra, fuge sub ea. Știe că pe acolo îi arunc grăunțe! Este inteligent! Dar, dacă ar fi puțin mai intelligent, ar ști că eu îi dau grăunțe pentru a-l îngrășa, urmând să-l bag în ceaun." Ei, ce ziceți de inteligența Cocoșului lui Călinescu? Dar despre o societate „fără prințipuri" și cu prea mulți, enorm de mulți, la toate nivelele, indivizi care sunt inteligenți precum Cocoșul lui Călinescu? Principiu vine de la "IN PRINCIPIO", adică un „la început", începutul care fundamentează devenirea oricărui lucru. Pe când și la noi un început?
Poate ca de-alde Bugetar, Iulian si Mache il cunosc personal pe dl. Cornutiu. Nefiind in aceasta situatie (si chiar daca as fi !) nu pot sa nu remarc calitatea exceptionala a eseu-lui domniei sale. O radiografie excelenta asupra unei stari a Romaniei, stare pe care marea majoritate a populatiei (din pacate nu a cetatenilor, caci populatia nu se remarca la capitolul "constiinta si reactie civica") o resimte ca fiind maladiva. "Cocosii" care canta impotriva unor manifestari de atitudine civica fecundeaza, doar spre ingrasare, multe "gaini de carne" , niveland si mai mult in jos populatia. Bravos cantaretilor (era sa zic natiune) !
Nu pot să-ți spun domnule.Eventual boule. Am făcut o căutare pe google.O postez mai jos.Este din www.ziare.com. Romanii si bulgarii sunt cei mai saraci europeni, dupa venitul mediu pe an, potrivit institutului european de statistica, Eurostat. Astfel, in 2011, romanii aveau, in medie, un venit de 2.116 euro/an, iar bulgarii de 2.901 euro/an, se arata in raportul Eurostat. In restul tarilor din Uniunea Europeana venitul mediu anual este cel putin dublu, cel mai apropiat nivel de al nostru fiind in Lituania, unde oamenii castiga 4.005 euro/an. Cel mai bine din acest punct de vedere stau norvegienii, cu un venit mediu anual de 36.453 de euro, urmati de elvetieni, cu 33.963 de euro, si luxemburghezii, cu 32.538 de euro. Tot in 2011, aproximativ 10 la suta din populatia europeana nu isi permitea o masa care sa includa carne, peste sau echivalentul vegetarian o data la doua zile, reprezentand o crestere de 1 procente fata de situatia din 2010. Din acest punct de vedere, cinci tari stau mai prost decat Romania: Bulgaria, unde 50,8 la suta din populatie nu-si permitea masa care sa includa carne, peste sau echivalentul vegetarian, Letonia, 31,2%, Ungaria cu 29%, Slovacia, cu 23,2%, si Lituania, cu 23%. In Romania, 21,8 la suta din populatia nu isi permite aceste produse. Cel mai scazut nivel se regaseste in Elvetia, de 1,6%. www.ziare.com
Domnule doctor.Cu respect vă scriu că,nu ați ajuns nici la călcîiul maestrului Caragiale.Așa că nu-i mai folosiți zicalele.Articolul este de nivel submediocru,de genul lui Cristoiu.Cu puii de găină născuți vii.Faptul că vă afișați titlurile profesionale pe toate scrierile pe care le postați în acestă gazetă,nu înseamnă că sunteți și super inteligent.Din contră,vă faceți de râs singur.
Stimabile.Motto-ul l-ai ales cum nu se poate mai bine.Chestia cu ce ai mâncat în copilărie,miroase și la bătrînețe,ți se lipește ca timbrul de scrisoare.Faptul că acu',la vreo doi ani, după ce scriai articolele elogioase la adresa băsăului prezidențial,nu s-au uitat de către cei mai mulți.Acum vi și compari Elveția cu Romania?Și mie mi-ar fi ușor să fac comparația,dacă ași obține venituri și de la Spitalul de psihiatrie și de la Fac.de medicină și de la cabinetul particular și din lucrări de doctorat,din promovări de examene,din promovarea medicamentelor unor giganți farmaceutici(pe spatele bieților români) și din vînzări anterioare După ce 50% din populația țării trăiește în pragul sărăciei,vi și vorbești de principii.Singurul tău principiu de viață,este să calci totul în picioare,numai să-ți meargă ție bine.NU ÎȚI ESTE RUȘINE?În ceea ce privește vîrsta de pensionare a profesorilor,din partea mea puteți sta la catedră pînă vă schimbă studenții plosca.Problema este că vi să manipuulezi opinia publică și să te cerți cu sistemul pentru că te-au trecut cei de la Fac. de medicină pe linie moartă și te-au pensionat.Te-au pensionat nu pentru că nu ai fi bine pregătit profesional.Ci pentru caracter infect.Așa că analizează bine ce scri,pentru că oricum o dai,cam tot ce ai mîncat pînă acum,pute rău de tot la anii tăi.