Cele două verdicte de luni, privind Dosarul transferurilor şi cel cu terenurile MApN, s-au încheiat cu deznodăminte neaşteptate. Lumea se pregătea ca lotul de lotri din fotbal să fie condamnat, iar hoţul Gigi Becali achitat. Aşa că, până la urmă, a trebuit să auzim doar invocaţiile religioase şi din nou sfânta familie, acest etern paravan pentru toate ticăloşiile pământului. Toţi fură pentru familie.

Atârnătorii din presă, mâncători din palma lui Becali, au lucrat din nou la coarda sentimentală. Toţi se raportează creştineşte în asemenea momente.  În România, creştinismul se activează doar când vine vorba de hoţi. Nimeni nu are dileme creştineşti înainte de-a fura. Asta atunci când presa nu ajunge chiar să se strâmbe în faţa justiţiei, pentru că mogulii  sunt şi ei nişte mafioţi care fug de justiţie. Dar dacă şi fostul procuror inutil, actualmente premier, îşi declară simpatia pentru o creatură de genul Becali, atunci nu trebuie să ne mai mire nimic. Istoricul relaţiilor amoroase al lui Becali cu liderii  ţării este mai bogat de atât. Să ne aducem aminte cum a stat la şpriţ cu Traian Băsescu, cum a fost luat în braţe de tribunul salvator de neam prost şi paraşutat în Parlamentul European, de Crin Antonescu care l-a folosit pe post de tomahawk, numai bun de azvârlit în ţeasta adversarilor electorali. În concluzie, un palmares bogat pentru un păzitor de ţevi înainte de 89 şi-un vânzător de caş. Dar această cârdăşie dintre gangsteri şi politicieni se petrece demult pe faţă. Din păcate, toate acestea n-au niciun efect în rândul poporului. Nicio indignare. Poporul ar trebui să dea cu pietre şi să se revolte văzând această ticăloşie. Nu se întâmplă lucrul acesta pentru că s-a încetăţenit ideea că dacă n-ai bani eşti un om slab. Eşti un om care nu-şi poate permite să spună ce gândeşte, un om care nu-şi poate îngădui să fie el însuşi. E multă laşitate adunată în oasele acestui popor. Dar, revenind la actul justiţiei, rămân multe semne de întrebare în legătură cu celălalt verdict privind transferurile din fotbal. Cel care şi-a zis mafiotul, Giovanni Becali, dimpreună cu Copos, Borcea şi alţi peşti mari din fotbalul românesc au scăpat de sentinţa cu executare în procesul transferurilor. Cazul a fost  trimis spre rejudecare. Totul va reîncepe la instanţa inferioară. Acest caz a durat cinci ani de zile. Acum e la zero din nou. Se pare că va dura încă vreo doi ani.  Dar când se ia o asemenea decizie e clar că putem vorbi de un caz înmormântat. Dincolo de şmecheriile procedurale cu care ni se închide gura, în aşa fel încât justiţia să fie mereu acoperită în deciziile ei, mai există şi latura de etică socială a acestui caz. Aceste făpturi au poluat spaţiul public în aceşti douăzeci de ani, au scuipat şi bătut jurnalişti sau pe cine au prins în cale. Faptul că lor nu li se întâmplă nimic e un semnal prost pentru societate. Majoritatea dintre ei sunt nişte semianalfabeţi, nişte parveniţi care au dovedit că au putut face bani fără să muncească o zi şi pe deasupra şi să scape de justiţie. Ce poate fi mai stimulativ pentru idioţii şi escrocii acestei ţări! Cei din justiţie folosesc în acest caz tertipuri tehnice, gen nu e dosarul bine închegat. Păi dacă nu era dosarul bine închegat, se putea sesiza asta după un an, nu după cinci. Dar sunt justificări şi pentru durata de cinci ani, se invocă proceduri ş.a.m.d, ce ştim noi! Rămâne de văzut cum va evolua justiţia, aceste procese sunt începute în urmă cu mulţi ani, de noi dosare nu se aude nimic deocamdată. Să sperăm că nu se va aştepta iarăşi un MCV negativ pentru a auzi cum urlă iar coioţii patrioţi către farul european.