S-a încheiat şi acest an electoral, dar nu va fi multă pauză.  În 2014, mai avem două rânduri de alegeri, prezidenţiale şi europarlamentare.  Important  e să rămână cât mai puţin timp pentru guvernat, ca să se poată intra din nou în bătălia politică. Iar electoratul să creadă mereu că după ce se liniştesc taberele  lumea se apucă de treabă. 

N-are decât să creadă, că de aia e electorat  activ, să creadă şi să meargă la vot. Totuşi, doar 40% fac asta,  deci  60% dintre români nu votează.  Iar cei care vor conduce mai departe au  puţin peste 4 milioane de votanţi în spate. Aceste cifre reflectă un capital slab pentru o forţă politică, pe care de abia acum o aşteaptă examenul economic.  Oricât s-ar mai agăţa de stingherul  Traian Băsescu, nu mai  merge cu scuze şi deresponsabilizări. 

Cât priveşte anemica opoziţie, ea este formată din PDL, care a încasat ce a meritat, iar scorul mic se datorează şi incapacităţii acestui partid de a comunica. La capitolul propagandă de presă, USL-ul le-a dat clasă mereu. PDL-ul  e un partid de cârnaţari, buni să facă bani şi aranjamente, dar la nivel mediatic, marketing politic, sunt nişte nulităţi  lamentabile.  Nu reprezintă nicio dreaptă, nicio cale dreaptă, nici măcar calea ferată, pe care dacă-i pui, merg împleticindu-se.  

Cât priveşte scorul PPDD, acesta este o înfrângere a părţii sănătoase din acest popor, atâta cât a mai rămas ea.  Sugestivă imaginea cu cretini ireductibili, încinşi într-o horă dezarticulată, în faţa sediului de campanie al lui Dan Diaconescu.  Acolo, în acel electorat, nu penetrezi cu statul de drept, acolo doar şişul mai penetrează din când în când.

Ar mai fi şi UDMR, care nu meritau să mai intre în Parlament şi care deja se şi pregătesc de putere. Deşi îi irită teribil, atunci când sunt etichetaţi drept un partid de moravuri  uşoare,  acest UDMR este  o ruşine a politicii. Un partid  de un lichelism şi de un oportunism balcanic, cum nici între cele româneşti nu găseşti, iar aceste trăsături îl fac pe deplin antieuropean, deşi, chipurile,  ar fi un simbol al europenismului. 

Toate partidele politice sunt nişte târfe, dar şi târfa îşi mai ia concediu, ei bine, această târfă universală, neobosită, această nimfomană politică, când va crăpa, va fi tot la putere.  Sunt o ruşine şi pentru etnicii maghiari pe care nu-i reprezintă deloc.  Iar papagalii tricolori, chiar dacă ar avea 80%, tot şi-ar dori 85% cu ajutorul UDMR.  

Dar una peste alta, îngrijorător este că acest popor nu dă semne de civilizaţie. Baronatele, feudele vor prospera din nou. Iar politicienii vor ţine - în beznă, în primitivism, cât mai departe de tot ce înseamnă civism, drepturi individuale, democraţie instituţională, reguli, proceduri - poporul,  pe care-l cheamă, din când în când, în pat.