Aniversarea a 60 de ani de la actul istoric de la 23 August 1944 a fost marcată în Capitală prin manifestări organizate de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, sub auspiciile Preşedinţiei, Parlamentului şi Senatului, ceremonialul de decorare a unor generali veterani şi militari supravieţuitori de pe cele două fronturi de Vest şi de Est fiind doar una dintre ele. Cotidianul "Crişana" şi-a făcut o datorie de onoare faţă de cititorii săi, publicând un scurt istoric al evenimentelor care au precedat şi care au urmat zilei de 23 August 1944, realizat de veteranul de război, Vasile Ilica, din Oradea, participant la evenimentele respective. De asemenea, toate posturile TV au difuzat emisiuni despre evenimentele petrecute în ziua de 23 August şi mărturii ale unor supravieţuitorri ai acelor evenimente. Din nefericire, pe plan local, aşteptarea ?indicaţiilor? şi a ?ordinelor? de la ?centru? a făcut ca rememorarea zilei istorice de 23 august 1944, plătită cu sângele ostaşilor participanţi pe fronturile din Vest şi Est, să fie sublimă dar să lipsească cu desăvârşire. Atât Filiala Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război (ANVR) cât şi cea a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor (ANCE) au aşteptat "indicaţii" de la forurile superioare, iar comandamentul Garnizoanei Oradea aştepta "ordinul M.Ap.N.", pentru a dispune organizarea unui ceremonial militar cu acest prijel. În aceste condiţii, preşedintelui ANVR, col. (r.) Ioachim Sima, nu i-a mai rămas decât să-şi exprime regretul pentru cele întâmplate, sau, mai precis, pentru ele care nu s-au mai întâmplat? Dar nici edilii judeţului, nici cei ai municipiului nu au depus nici un efort pentru marcarea acestei zile de importanţă istorică a naţiunii române, aşteptând ca şi în trecut "indicaţii" de sus. Atitudinea pasivă a conducerii Prefecturii şi a Primăriei dovedeşte existenţa rămăşiţelor regimului ceauşist de a aştepta "ordine" de la centru. Datorită controverselor şi prejudecăţilor, de teama de a fi acuzaţi de liderii partidelor politice şi de către unii istorici, drept nostalgici sau regalişti, cei care ar fi dorit şi ar fi putut organiza manifestări cu prilejul acestei zile au renunţat la iniţiativă. Era de aşteptat măcar organizarea unui simpozion, care să prezinte adevărul istoric de la 23 August, latura pozitivă şi negativă, a metamorfozelor social-politice importante pentru România. La cele enunţate mai sus, aşteptăm răspunsul istoricilor noştri din judeţ şi, în special, din partea veteranilor de război, participanţi la evenimentele de la 23 August 1944.