​În urmă cu 78 de ani, la 30 august 1940, după piederea Basarabiei, România primea încă o lovitură teribilă. O bună parte din Transilvania, având girul Germaniei naziste şi al Italiei fasciste, a intrat în componenţa Ungariei horthiste.

Precum „mama proştilor e etern gravidă”, politicienii nu îşi iau niciodată vacanţă.

S-o luăm cu sfârşitul. De ce n-a fost asasinat Liviu Dragnea în aprilie 2017? Pentru ca în august 2018 să se poată sinucide politic.

​Suntem de 11 ani în Uniunea Europeană şi la ani lumină de stabilitatea şi bunăstarea majorităţii popoarelor care o compun. Deşi toate regimurile politice care s-au vânturat la guvernare în aceşti ani au vorbit de „integrarea europeană”, nu s-a întâmplat mai nimic care să arate că acest lucru se şi întâmplă.

Vocea PSD, Codrin Ştefănescu visează un alt miting. La toamnă, activiştii puterii ar trebui să fie mai mulţi decât au fost, săptămâna trecută, diasporenii. Ar fi interesant să vedem care va fi atunci poziţia Jandarmeriei, ghiocelul cu cască?

În aceşti ultimi 28 de ani de relativă democraţie pe care i-a cunoscut România, puţine au fost momentele în care înţelegerea dintre cetăţeni a salvat cetatea de spasmele conflictelor. Parcă niciodată însă nu s-au separat cetăţenii acestei ţări în două tabere atât de clar conturate ca în ultimi doi ani şi parcă niciodată mesajele ambelor tabere nu au fost atât de evident ireconciliabile.

Primarul comunei Ulmi, judeţul Giurgiu, i-a vârât unui reporter de televiziune 200 de euro în buzunar, deşi ştia că e filmat. De fapt, aşa ştia el că se rezolvă lucrurile. Pe urmă, când să se „socotească” cu tânărul jurnalist, edilul a dat bir cu fugiţii. Un domn, ce mai.

Hotărât lucru, săptămâna care a trecut n-a fost nici pe departe cea mai bună din istoria guvernului Dăncilă. Ce zic?! Înalţi reprezentanţi ai statului, în frunte cu însuşi primul-ministru, şi-au dat în petec, lansând un adevărat tsunami de prostii. Ne-am făcut, iar, de râsul lumii, dar, de data asta, cu mai cu stăruinţă şi consecvenţă demne de o cauză mai bună.

Mare susținător al ministrului „pamblică” cu care a „colaborat împreună”, Constantin Bungău tace mâlc acum când a ajuns să bage mâna în buzunarul studenților pentru a le asigura salarii profesorilor.

Campania electorală pentru prezidenţiale a şi început. Prima „bombă”, datoriile lui Iohannis faţă de statul român.