Pactul Ribbentrop-Molotov, document încheiat la 23 august 1939, după acordurile de la Munchen din 1938, a devenit al doilea act ca importanţă care a deschis calea către cel de-al Doilea Război Mondial. După ce şi-a asigurat, graţie acordurilor de la Munchen, neutralitatea Occidentului în timpul primelor sale cuceriri teritoriale, Hitler avea nevoie de neutralitatea binevoitoare a celei mai mari puteri din Europa de Est - Uniunea Sovietică - pentru lansarea atacului german contra Poloniei şi a Europei Occidentale, înainte de a ataca, în 1941, chiar URSS. În 1939, el a obţinut de la sovietici mai mult decât o simplă neutralitate: o cooperare activă pe plan politic, economic şi militar, relatează www.rfi.ro. Pactul Ribbentrop-Molotov nu se limita la renunţarea mutuală "la orice act de violenţă, la orice act de agresiune şi la orice atac, fie că sunt individuale sau în coaliţie cu alte puteri". Articolul II al tratatului stipula de asemenea că "dacă una din părţile semnatare este atacată de o terţă putere, cealalta parte semnatară nu va trebui în niciun caz să ajute acea terţă putere".

 

 

Astfel, în cazul în care Franţa şi Marea Britanie declarau război Germaniei pentru apărarea Poloniei în faţa naziştilor, Uniunii Sovietice îi era interzis să acorde vreun ajutor francezilor şi britanicilor.

 

Mai mult decât atât,

semnând un protocol secret anexat Tratatului de neagresiune, URSS îşi asigura cucerirea ţărilor baltice, a unei treimi din Polonia şi a Basarabiei. De fapt, protocolul secret trasa frontierele viitoarelor "zone de influenţă" ale Germaniei naziste şi Rusiei sovietice. Frontiere devenite realitate după două atacuri succesive contra Poloniei: la 1 septembrie, în Vest, invazia nazistă şi la 17 septembrie 1939, în Est, atacul trupelor sovietice. În 28 septembrie 1939, cei doi agresori au încheiat Tratatul germano-sovietic care preciza "împărţirea teritoriului în funcţie de interesele naţionale respective" ca urmare a "dezintegrării fostului stat polonez". Tratatul era completat şi el de trei protocoale secrete. Ele aduceau, printre altele, detalii precise în privinţa trasării "zonelor de influenţă". Şi aşa avea să înceapă cel de-al Doilea Război Mondial. Ca întotdeauna când vine vorba de evenimente care au marcat istoria, le putem privi din două unghiuri: cel al moralităţii şi cel al intereselor aflate în joc, notează www.rfi.ro. Pe plan moral, putem vorbi despre trădare, lipsa loialităţii, cruzime, cinism, disimularea adevăratelor obiective, acţiuni şi planuri criminale. Germania, după ce a suferit o înfrângere zdrobitoare şi o umilinţă uriaşă, a dat dovadă dupa razboi de o formidabilă capacitate de reconciliere, ceea ce a ajutat-o să devină una dintre marile democraţii ale lumii.

 

Calea urmată de ruşi

a fost mai sinuoasă. Printr-o paradoxală revenire a istoriei - care a facut milioane de victime în rândul sovieticilor, dar şi milioane de victime din cauza lor - ei au ieşit din război învingători, de partea Aliaţilor cărora le refuzau orice ajutor în caz de conflict cu Reichul german prin Pactul Ribbentrop-Molotov. Sovieticii - acum ruşii - au încercat mereu să-şi şteargă din memoria colectivă tot ce le aminteşte de colaborarea strânsă dintre Moscova şi Germania nazistă şi s-au comportat ca şi când cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu atacul german împotriva lor. Tot ceea ce sovieticii au făcut înainte de această dată este prezentat ca ajutor şi protecţie aduse popoarelor ameninţate de invazia nazistă. În faţa ameninţării mortale germane, fiecare stat vizat îşi facea propriile socoteli, încercând să se protejeze cât mai mult posibil, ba chiar să profite de situaţie în detrimentul altora. Franţa şi Regatul Unit au negociat îndelung cu URSS sperând într-o alianţă comună împotriva lui Hitler. S-a ajuns la concesii care lăsau practic mâna liberă sovieticilor în Ţările baltice şi Polonia, garantând Moscovei dreptul de "a ajuta" aceste ţări în caz de agresiune externă, fără ca ţările vizate să fie consultate, ba chiar şi în condiţiile în care acestea nu solicitau sau nici nu-şi doreau vreun ajutor. Statele în discuţie s-au opus din răsputeri, considerând că se află între doi agresori potenţiali care le ameninţă cu acelaşi dezastru. Motiv pentru care acestea au propus crearea unei aliante eficace împotriva lui Hitler şi Stalin. Ea există pe hârtie, dar n-a funcţionat în practică. Din acest motiv se vorbeşte în Polonia de "trădarea" franceză şi britanică din 1939, respectiv de "iresponsabilitatea" poloneză din 1939, în Franşa şi Marea Britanie.

 

În orice caz, analiza situaţiei

făcută de sovietici excludea o veritabilă cooperare cu democraţiile occidentale. Stalin a explicat foarte clar acest lucru în timpul unei şedinte a Biroului politic al partidului comunist sovietic din 19 august 1939, cu patru zile înaintea semnării Pactului Ribbentrop-Molotov: "Tovaraşi! Declanşarea războiului între Reich şi blocul capitalist anglo-francez este în interesul URSS - patria muncitorilor. Trebuie să facem totul pentru ca războiul să dureze cât mai mult timp posibil şi să slăbească la maxim părţile implicate. Din acest motiv trebuie să acceptam semnarea pactului propus de Germania şi să acţionăm în aşa fel încât războiul să dureze cit mai mult. Va trebui activată propaganda în statele beligerante şi să fim pregătiţi atunci când războiul se va termina". "Pregătiţi pentru ce ? Pentru lansarea unei revoluţii mondiale, indiferent de rezultatul războiului pentru Germania", consemnează corespondentul RFI. "În caz de înfrângere, Germania va fi fără îndoială sovietizată şi i se va impune un guvern comunist". Pentru Stalin nu era rău nici dacă Germania câştiga: "Într-o Franţă învinsă, partidul comunist va deveni foarte puternic. Revoluţia comunistă va avea fără îndoială loc, iar noi vom putea în aceste circumstanţe să venim în ajutorul Franţei şi s-o facem aliata noastră. Toate ţările care se vor afla sub protectoratul Germaniei vor deveni aliatele noastre. Vom avea atunci spaţiu mare de manevră pentru a construi revoluţia mondială". Singurul lucru pe care sovieticii nu l-au prevăzut semnând Pactul Ribbentrop-Molotov, a fost cucerirea rapidă de către Germania nazista nu numai a Franţei, dar şi a unei părţi însemnate din URSS. O eroare de apreciere care i-a costat 20 de milioane de morţi...

 

 

Vladimir Putin s-a lăsat în cele din urmă convins să vină pe data de 1 septembrie anul acesta la Gdansk, oraşul polonez unde are loc comemorarea a 70 de ani de la declanşarea războiului, cu condiţia ca URSS-ul să nu fie menţionată ca agresor, deşi toate evidenţele arată ca a fost.