Proximitatea bătăliilor electorale duce exhibiţionismul politicienilor la rang de pornografie hardcore. Se produce un bal mascat nemaipomenit. Multă imagine şi multă bătaie pe discursuri bune de gâdilat cetăţeanul sub buric.

Pe sistemul, acum nu mai prinde discursul anticorupţie, acum e cu nivelul de trai, locuri de muncă. Mai băgăm şi un pic de naţionalism, că Europa oricum nu se simte prea bine. În orice caz, tot demersul politic se reduce doar la ce-ar vrea să audă cetăţeanul. Pe asta e bătaia, să citim gândurile oamenilor, aşteptările lor, nevoile lor, după care să le promitem acele lucruri. Dar acrobaţiile de imagine nu se limitează doar la discursuri, fauna este bine împănată. De la moime sexy, care arată ba sfârcul drept sau stâng, în funcţie de orientare, la Monica Macovei, al cărei discurs justiţiar e bun până la un punct, dar care a ajuns să se supraliciteze. Se simte acum mai bărbată ca toţi bărbaţii,  pozând în reviste lucioase, în femeia de carieră, puternică şi misterioasă. Slavă domnului că rămâne bine îmbrăcată şi nu o urmează pe o altă fostă super lady a politicii româneşti, Mona Muscă, regretată de mulţi eunuci, şi care şi-a arătat semi-nuditatea în, "Plaiul cu Boi" a lu` Dinescu, făcându-l invidios şi pe Matache Măcelaru. Pe partea masculină, avem tot soiul de flăcăi tomnateci ce pornesc la peţit poporul. Mai nou, Dan Şova vrea să facă judo pe tema Holocaustului cu oricine îi răspunde la provocare. Practic, ne-a anunţat pe toţi că ne bagă sub masă oricând, după ce l-au împachetat cu nămol la Washington, pe tema Holocaustului. Probabil că va face şi o tombolă cu premii în campanie, pentru votanţii cei mai informaţi în domeniu. Un alt flăcău, de data asta ex candidat prezidenţial, ecologistul Remus Cernea, hirsut ca un arbore de Tuia, ne spune că:  "România va fi liberă când va avea preşedinte o femeie de etnie rromă, lesbiană şi atee". Nu putem spune decât că trebuie respectate fanteziile fiecăruia, inclusiv ale ilustrului Remus Cernea. Păi despre ce lovituri de stat şi puciuri eşuate mai vorbim, când noi suntem atât de departe de câmpia libertăţii, la care visează înverzitul politician, şi pe care ar urma să încingă hora unirii, lesbiene rrome şi nu numai, care nu se vor uita în sus, ci vor admira holdele mănoase, strigând printre chiuituri specifice, că Bulibaşa a murit. Dar trecând de la utopia secularisto-sexuală şi multiculturală a vizionarului ecologist, ajungem în zone mai mieroase şi dăm şi peste Albinuţa lui Pandele, care când se va opri din zumzăit, sigur va poza, dar nu acum că vine frigul, ci aşa mai la vară, când va fi deja doamna senator. În rest, Birchall revine după o tăcere prelungită, chiar dacă părea genul căreia gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. A rămas carnivoră, nu toţi putem deveni vegetarieni. Şi nu-n ultimul rând planează tutelar un exponent al generaţiei xxx, Doctor Honorius Prigoană. Dar pentru toate acestea, poporul îi iubeşte pe toţi aceştia, şi-i va vota, aşa cum a votat şi puzderia de primari corupţi la alegerile locale. Pentru că poporul se uită cu drag, doar la şmecherii cu bani. Orice altceva ai face în ţara asta, în afară de a întoarce banii cu furca, e privit ca un semn al neputinţei. Eşti văzut ca şi tocilarii care erau scutiţi de educaţie fizică. Ideea era, nu că erau buni de carte, ci că nu puteau fugi. În rest, totul se aranjează, partidele sunt de fapt filialele unui singur partid, cel al corupţilor. Politicieni de toate culorile sunt infiltraţi peste tot, de aici şi posibilitatea ca orice partid din România să poată fi azi de dreapta şi mâine de stânga sau viceversa. Nimic nu-i separă, toată graniţele trasate mediatic sunt fictive. Sigur, există o competiţie pentru mărimea contului, dar nici cei din opoziţie nu mor de foame. Lefurile de parlamentari curg, cele din administraţie la fel, afacerile începute cu statul pot fi continuate şi din opoziţie, deci se poate trăi bine în acest acvariu, oxigenat mereu de votul orb al populimii.