„Și veți cunoaște adevărul, dar adevărul vă va face liberi” (Sfânta Evanghelie după Ioan, 8:32).

Promiteam într-un articol publicat în ziarul Crișana din 6-7 ianuarie 2016, intitulat Ora adevărului. Falimentul partidelor politice și Cum a fost salvat imobilul Colegiului Național Mihai Eminescu, că vom reveni cu documente oficiale și în favoarea altor imobile, de data aceasta Palatul Baroc sau Muzeul Țării Crișurilor și Palatul finanțelor sau Policlinica de stat, pentru a aduce la zi complicata problemă a retrocedărilor. Ora adevărului, inclusiv pentru corupția din domeniul retrocedărilor, a început să bată de Ziua morților, 1 noiembrie 2015, după cumplita tragedie de la Clubul Colectiv din București, când guvernul a trebuit să demisioneze, dar alternanța la putere a urmat același traseu al unei originale democrații românești. Prezentul articol a fost ocazionat de fuziunea într-o singură instituție, benefică credem noi, a Muzeului Țării Crișurilor, care a funcționat mulți ani în Palatul Baroc, cu Muzeul Orașului Oradea - complex cultural, de la 1 iulie a.c.

            Într-o declarație politică intitulată Stopați risipirea avuției naționale!, rostită în plenul Camerei Deputaților din 21 noiembrie 2005, avertizam printre altele (o reproduc aproape în întregime) că : „ Ordonanța de urgență nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a trezit setea de îmbogățire ilicită a multor neaveniți. La o examinare corectă a unor retrocedări se poate observa cu ochiul liber că statul român a fost și continuă să fie stors ca o vacă de muls. Urmași nevrednici ai unor stăpâni, în cea mai mare parte spoliatori ai poporului român, ordine călugărești de care n-a auzit nimeni revendică cu nerușinare drepturi pierdute sau pe care nu le-au avut niciodată. Este și cazul unor imobile emblematice din Oradea multiculturală. Muzeul Țării Crișurilor a fost pierdut printr-o atitudine de non-combat a președintelui Consiliului Județean Kiss Alexandru în favoarea Episcopiei Romano-Catolice. Muzeul este amenințat cu evacuarea, fiindcă nu sunt bani nici pentru mutare și nici pentru chirie. De curând am intrat în posesia unei cărți , Norocul îi ajută pe îndrăzneți, scrisă de omul de cultură orădean Emanuel Engel care dovedește cu mărturii de necombătut că în momentul când Palatul Baroc a fost donat pentru folosință veșnică statului român, acesta era o ruină, care azi n-ar fi existat fără reconstrucția din temelie cu banii noului stăpân de drept care este statul român.

            Tot la Oradea, Biserica reformată, instigată de episcopul Tokes Laszlo, a scos în stradă Grupul școlar Andrei Șaguna și este gata să înghită prin Fundația Mecena a aceluiași președinte al Consiliului Județean Bihor, Kiss Alexandru, și cele cinci arii de grădină ce împrejmuiește biserica ortodoxă Sfânta Treime din vecinătatea liceului. Același lucru s-a întâmplat și cu secția română a Liceului mixt Alexandru Moghioroș, devenit după 1990 Liceul maghiar Ady Endre. Noroc că secția română și-a găsit un sediu potrivit în fosta Școală de partid, unde performează și astăzi sub denumirea prestigioasă de Liceul Teoretic Aurel Lazăr.

            Este amenințată cu evacuarea Filarmonica din Oradea, iar Policlinica Mare, cum o numesc orădenii, de pe strada Republicii, este revendicată de un pretendent de-a dreptul caraghios, ultimul supraviețuitor probabil al unui ordin călugăresc din Evul Mediu de care n-a auzit nimeni.

            Despre mania retrocedărilor, legimitatea lor, despre activitatea instituțiilor abilitate și despre procesul însuși al acțiunilor de retrocedare vom reveni, de la tribuna Parlamentului, cu argumente suplimentare în alte declarații politice, cu speranța că cineva ne va auzi, se va mira și va face dreptate”.

            Înainte de această declarație politică, pe data de 27 aprilie 2005, prin Camera Deputaților am trimis o Interpelare Domnului Călin Popescu Tăriceanu, prim-ministru al Guvernului României, prin care acuzam atitudinea de non-combat a Consiliului Județean Bihor în legătură cu retrocedarea Palatului Baroc - sediu al muzeului Țării Crișurilor. Interpelarea, care merită să fie  reprodusă în întregime, avea ca obiect solicitarea promovării unei acțiuni în instanță în legătură cu Palatul baroc, pentru repararea unui vădit prejudiciu adus județului Bihor și Statului Român.

            „ Pe fondul politicii reparatorii promovate de Statul Român în ultimii 15 ani, Palatul Baroc, sediul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, a fost retrocedat Episcopiei Romano-Catolice printr-o Hotărâre care a constituit efectiv răspunsul la o comandă politică.

            Apreciem că, în acest context, singura măsură reparatorie legală, necesară și justițiară o constituie solicitarea în instanță a despăgubirilor civile cuvenite Statului Român, respectiv Consiliului Județean Bihor, prin efectul H.G. nr. 970 din 5 septembrie 2002 privind atestarea domeniului public al județului Bihor, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Bihor, reprezentând cheltuielile ocazionate de renovarea Palatului Baroc, la vremea respectivă o sumă apreciabilă (echivalentul a circa 500 miliarde lei de azi).

            Pentru obținerea acestor despăgubiri se impune promovarea de către Consiliul Județean Bihor (autoritate aflată sub tutela Ministerului Administrației și Internelor) a unei acțiuni reparatorii în instanță, acțiune ce ar putea fi scutită de taxă de timbru (de către Ministerul Finanțelor Publice) întrucât va fi promovată cu scopul protejării unui interes public general. Având în vedere cele de mai sus, solicităm Guvernului României, Ministerului Administrației și Internelor să întreprindă demersurile de cuviință, în baza competențelor legale, pentru înaintarea în instanță de către Consiliul Județean Bihor a unei acțiuni judecătorești reparatorii în această chestiune. În ce privește taxa de timbru, solicităm Ministerului Finanțelor Publice scutirea de plata acesteia, având în vedere caracterul reparatoriu în favoarea Statului Român a acestei acțiuni civile. Subliniem că este necesară introducerea acestei cereri înainte de prescrierea dreptului de acțiune și a cere imperios conducerii C. J. Bihor de a susține această acțiune, având în vedere conduita pasivă manifestată anterior de către această autoritate.

            Față de cele de mai sus, vă rugăm Domnule Prim-Ministru să interveniți pentru îndrumarea autorităților administrative implicate (M.A.I., M.F.P. și C.J. Bihor) în a întreprinde demersurile de cuviință pentru a împiedica producerea ireparabilă  a unui mare prejudiciu în patrimoniul județului Bihor, prejudiciu deosebit de semnificativ, ca ordin de mărime chiar raportat la valoarea patrimoniului național în totalitate”.

            Răspunsul prin ministrul delegat pentru relația cu Parlamentul de atunci, Bogdan Olteanu, a fost evaziv, declinându-și competența în favoarea altor instituții, dar că vor respecta obligațiile ce le revin în cadrul controlului parlamentar exercitat prin întrebări și interpelări. Rezultatul este deja foarte bine cunoscut. După 30 de ani, cât a servit ca Muzeu al Țării Crișurilor, Palatul Baroc, scos din ruină cu decorațiunile baroce originare pe banii statului român, din 2006 trece în posesia Episcopiei Romano-Catolice din Oradea și Muzeul este supus unor chirii împovărătoare. După aderarea noastră la NATO, când zăngănitul armelor încetează și încep să vorbească muzele, din 2017, Muzeul Țării Crișurilor se mută în fosta clădire a Garnizoanei militare din Oradea, de pe strada Armatei Române, 1. Ca semn de prețuire, în fața Muzeului Țării Crișurilor, a fost instalată statuia generalului Traian Moșoiu, eliberatorul orașului oradea la 20 aprilie 1919. Recent a avut loc o unificare a Muzeului Țării Crișurilor cu Muzeul Orașului Oradea- complex cultural, care de la 1 iulie a.c. va funcționa într-o nouă structură, cu o nouă conducere pentru ambele locații din fosta Garnizoană și Cetatea Oradea.

În ce privește Palatul Finanțelor, cunoscut multă vreme ca Policlinica Mare sau de Stat, de pe strada Republicii, 35, dezafectată din 2008, din cauza stării de degradare, încă din 2005, bătătorind drumul între Camera Deputaților și Comisia de retrocedare, ca și în cazul Colegiului Național Mihai Eminescu, am depus personal la Comisia specială de retrocedare din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților o contestație, a cărei copie o păstrez și astăzi, înregistrată cu nr. 11005 din 28 octombrie 2005, a prefectului de atunci Ilie Bolojan, cu documente scrise în limba română și maghiară (în traducere românească), pentru a demonstra că restituirea imobilului Ordinului Mizericordian din Italia prin Episcopia Romano-Catolică din Oradea este fără temei și neavenit. Procesul apărării proprietăților românești de pretendenți perimați sau inventați, mai ales în Transilvania, a fost îndelungat și complex. Încă din 2000, profitând de legislația privind retrocedările, Episcopia Romano-Catolică a Oradiei a revendicat rând pe rând, în nume propriu sau al unor Ordine călugărești, mai multe imobile importante din Oradea. După 13 ani de procese, din 2003 până în 2016, Curtea de Apel din Pitești, nu știm prin ce minune, dă câștig de cauză Ordinului Mizericordian, prin Biserica Romano-Catolică. Consiliul Județean Bihor, stăpân pe situație, face contestație, inițiază cu probe incontestabile un alt proces în urma căruia instanța judiciară supremă, Înalta Curte de Casație și Justiție, la 15  decembrie 2020, a hotărât definitiv și irevocabil că fosta policlinică aparține de drept Consiliului Județean Bihor, unde, după renovări capitale, urmează să-și stabilească noul sediu. 

            Păstrez, după cum am mai spus și cu o altă ocazie, ca într-o arhivă de drepturi, obligații și libertăți, o mulțime de documente (petiții, contestați, interpelări, înscrisuri oficiale legalizate) ca o chezășie că deținem leacul mare al Adevărului tuturor.