Unii lideri PNL preferă să joace "alba-neagra" şi să ignore faptul că lipsa comunicării dintre Palate şi încăpăţânarea de a susţine o anumită persoană la Justiţie, portofoliu delicat, creează tensiuni, iar soluţiile de ultim moment frizează ridicolul, nu din cauza celui desemnat, cât a căii alese.

Desemnarea lui Teodor Meleşcanu ca interimar la Justiţie a fost cum a fost, dar nominalizarea lui pentru preluarea postului, în condiţiile în care el lasă liber portofoliul Apărării cu mai puţin de două luni înaintea summit-ului NATO, nu arată decât încăpăţânarea unora de a avea un om sigur într-un post sensibil, neputând fi ignorate problemele pe care lideri liberali le au cu justiţia. Din momentul în care preşedintele Traian Băsescu a anunţat că nu o doreşte pe Norica Nicolai la conducerea Ministerului Justiţiei, poate că ar fi fost înţelept ca premierul, indiferent de presiunile din partid, să ia în calcul şi o soluţie de rezervă, alta decât cea susţinută cu tărie de grupul Antonescu-Orban.
Dimpotrivă, premierul se pare că a ignorat faptul că, după o Monica Macovei, cunoscută pentru modul conflictual de a conduce Justiţia, şi după Tudor Chiuariu, un ministru tânăr, dar acuzat de legături cu grupuri de interese şi subminat de lipsa de experienţă şi de scandalurile alimentate de oamenii predecesoarei sale, administrarea Justiţiei trebuie făcută de un om vertical, înţelept, ştiutor de carte, pe care, în primul rând, procurorii şi judecătorii să-l poată respecta. De altfel, Macovei oarecum l-a avertizat pe Chiuariu să fie atent la adoptarea hotărârilor în Guvern, dând de înţeles că fenomenul corupţiei la nivel înalt acolo se petrece. Aşa Direcţia Naţională Anticorupţie s-a şi "sesizat" pornind de la o emisiune din miez de noapte pe probleme de afaceri, exact cu privire la modul în care Chiuariu a avizat, în calitate de ministru, o HG referitoare la un teren al Poştei Române. Şi de aici Justiţia iar a început să fie comentată în emisiuni prime time, în detrimentul majorităţii magistraţilor, care nu fac politică, dar care sunt "ajutaţi" de cei cu aplecare să intre în mocirla politică.
Oarbă cum o fi, Justiţia merită un om care să scoată din criză sistemul judiciar, din ce în ce mai vulnerabil din cauza legilor prost făcute. Iar această situaţie este confirmată de Curtea Constituţională, care, evident, a ajuns pion principal în conflictul dintre palate. Ce nu iau în calcul politicienii ? Faptul că un magistrat trebuie să cunoască peste 27.000 de acte normative, legi, ordine ministeriale, decizii ale Curţii Constituţionale, ale Curţilor Europene de la Luxemburg şi Strasbourg. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniază, tot mai des în ultimele decizii ale sale privind condamnarea Guvernului de la Bucureşti, că legislaţia incoerentă duce la hotărâri judecătoreşti deficitare şi prin urmare contestabile.

Cunoaşterea problemelor justiţiei cere timp, reformele nu se pot face pe genunchi, iar modificările legislative care au ca scop debarcarea unuia sau altuia de la parchete, instanţe, alte instituţii subordonate Ministerului Justiţiei, dirijarea anchetelor către procurori anticorupţie, lipsirea de competenţe nu fac decât să instaureze haosul şi neîncrederea în instituţiile statului. Iar în ceea ce priveşte responsabilitatea în acest context, Guvernul nu este străin.

Justiţia este vlăguită de "alba-neagra" politicienilor, de atacurile continue, de cei care fac mult rău magistraţilor prin lobby-urile străine de interesele acestei meserii.