Alegerile care tocmai s-au încheiat au efectul unui tsunami iscat din senin. Deşi existau semne prevestitoare că el se va produce, liderii coaliţiei de guvernare măturaţi de acest val istoric au căutat să-l trateze cu o miştocăreală agresiv-balcanică. Validarea referendumului pentru justiţie întăreşte orientarea europeană a majorităţii românilor.

Înainte de toate, rămâne pe retina lumii întregi modul cum a fost tratată diaspora românească când a încercat să-şi exercite un drept fundamental: dreptul la vot. Cozile uriaşe din marile oraşe europene, din Oslo la Roma, din Londra la München sau Graz, sutele de mii de români au stat ore în şir în speranţa că vor reuşi să voteze. Au fost, din nou, sabotaţi cu bună ştiinţă de guvernanţi, în frunte cu Ministerul de Externe, prin restricţionarea numărului localităţilor în care s-au organizat secţii de vot şi a numărului secţiilor de vot. Explicaţia că „nu avem resursele necesare” nu ţine, resurse sunt suficiente pentru asigurarea execitării unui drept constituţional. Apoi, aveam experienţa alegerilor din 2014, când exact acelaşi lucru s-a întâmplat. Repetarea acestei situaţii arată fără dubii că puterea nu a dorit ca românii din străinătate să voteze - a se vedea procentul infim de voturi pe care îl obţin din străinătate. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi reuşit să voteze, să zicem, două milioane de români din străinătate? Vă puteţi lesne imagina la ce procente uriaşe se ajungea în fruntea clasamentului şi la ce scor ridicol s-ar fi oprit PSD-ALDE...

În acest context devine imperativă modificarea legilor electorale, în sensul introducerii imediate a procedurii de vot electronic şi prin corespondenţă. Proiecte de lege sunt depuse pe această temă, atât de USR, cât şi de PMP, dar ţinute în sertarele Parlamentului. Ca un minim gest de reparaţie faţă de umilinţele la care au fost supuşi românii din diaspora în două rânduri, dar şi ca un pas firesc de trecere într-o normalitate europeană. Nicăieri în lume nu am văzut sute de mii de oameni ţinuţi pe străzi, ore în şir, pentru a-şi exercita dreptul la vot. Lecţia oferită de românii din diaspora este o lecţie de civism servită direct pe caldarâmul democraţiilor vestice, care au apreciat la unison mobilizarea românilor. Au fost cazuri în care primarii din localităţile unde s-a stat la cozi şi-au cerut public scuze românilor pentru că au fost nevoiţi să stea ore în şir în stradă, iar de la Ministerul de Externe, veşnicul „păduche administrativ” cum a fost numit Theodor Meleşcanu, acest politruc crescut la şcoala partidului comunist, declară senin că românii din diaspora nu au de ce să se simtă umiliţi.

Minimul istoric atins de PSD la aceste alegeri este consecinţa directă a modului în care Liviu Dragnea şi anturajul său au înţeles să guverneze, prin prostirea în faţă a unei ţări întregi. Este şocantă lamentarea unor lideri pesedişti care nu-şi explică cum de s-a ajuns la acest rezultat, când „v-am băgat bani în buzunar”, „am crescut salariile şi pensiile” etc. Pur şi simplu nu sunt capabili să înţeleagă faptul că românii au tot dreptul să câştige mai bine, asemeni europenilor cu care împărţim aceeaşi „casă”; nu sunt capabili să înţeleagă că românii au dreptul la creşterea calităţii vieţii, la un sistem de sănătate performant, la educaţie, la autostrăzi şi căi ferate funcţionale, nu au nevoie de pomeni electorale şi segregarea pe caste – bugetari şi nebugetari, sorosişti şi români buni etc. Şi mai au dreptul să fie trataţi cu respect atunci când au alte opinii decât ale celor aflaţi la putere, au dreptul să fie protejaţi când protestează paşnic, nu să fie gazaţi şi bătuţi de jandarmi. Apoi, delirul naţionalist în care s-au adâncit liderii coaliţiei aflate la putere, concertul antieuropean, xenofob, anticapitalist şi ortodoxist servit la televiziunile clientelare, sau difuzate pe reţelele de socializare, au lămurit pe deplin populaţia cu cine are de a face. Majoritatea românilor a demonstrat că doreşte să continue în Europa, nu îşi concepe viitorul în afara graniţelor Uniunii Europene. Orientarea clară a românilor a dat şi un uriaş balon de oxigen Uniunii, iar efectele pozitive ale acestui „ajutor” dat de România Europei, sunt convins, se va vedea cât de curând.

Cât despre recenta întemniţare a lui Liviu Dragnea, nu pot decât să sper că acesta va fi momentul în care se va încheia o epocă tulbure, în care s-a vorbit şi s-a făcut mai mult în jurul unor interese personale şi de grup decât în privinţa problemelor reale ale ţării. Speranţa moare ultima, dar spectacolul continuă...