Dacă nu zilnic, dar măcar săptămânal ştiinţa ne aduce evidenţe şi cunoştinţe noi, care ar trebui să ne facă mai înţelepţi. Dar noi ajungem foarte greu înţelepţi, pentru că suntem "deştepţi".

De unele ar trebui să ţinem totuşi cont. Şi cred că nu există pentru o familie un lucru mai important decât viitorul copiilor. Aici atenţia la capcane ar trebui să fie maximă. Am mai spus-o în acest ziar că sistemul nervos central (creierul) nu este dezvoltat (maturizat) complet până pe la 18 ani, uneori mai târziu. Tot ce afectează creierul înaintea acestei maturizări lasă urme definitive în structura şi funcţia creierului, deci şi în privinţa performanţelor psihice şi a sănătăţii mintale. Aceste urme pot să nu fie boli, suferinţe vizibile, dar este suficient ca un copil să fi primit genetic un creier performant cu care bine educat să fi putut ajunge la vârsta adultă "un număr mare" în ştiinţă, cultură, societate etc., dar din cauza atingerii creierului, înainte de maturizare, să ajungă un elev care se târâie prin şcoală, învaţă greu o meserie, sau devine o persoană cu un comportament care îl plasează la talpa societăţii, ori să fie un om de rând la orice nivel, când ar fi putut fi în elita societăţii. Nivelul de afectare este diferit de la om la om. Părinţii nici măcar nu vor sesiza ce ar fi putut fi. Aceste agresiuni pot fi lovituri la cap, infecţii cu atingere neuronală, stresuri, insulte şi negări zilnice, nerecunoaşterea meritelor (extrem de important), alcool (indiferent de cantitate), orice fel de droguri (drumul morţii) etc....

Recent o echipă de cercetători de la Universitatea din California au finalizat un studiu privind fumatul la adolescenţi. Au luat un lot de adolescenţi gemeni dintre care un frate (soră) fuma, iar celălalt nu fuma. Au rezultat 2 loturi: cei care fumează şi cei care nu fumează, fiecare fumător avea un frate (soră) nefumător (nefumătoare). Măsurarea atenţiei s-a făcut comparativ între fraţii (surorile) gemeni (gemene). Cei care fumau aveau evidente probleme de atenţie faţă de perechea lor geamănă nefumătoare. Diferenţa s-a menţinut şi după trecerea vârstei de adolescent, deci a devenit definitivă. Au urmat cercetările de laborator, pe şobolani, care au confirmat observaţiile făcute pe gemeni. Fumatul, după cum ştie oricine, este activ când fumezi tu şi este pasiv, când stai (sau eşti ţinut) în fum de ţigară.

Dar ce înseamnă de fapt acest deficit de atenţie? Adică nu poţi urmări firul unei idei, ceea ce are urmare faptul că nu o poţi înţelege. Se apucă de un lucru şi nu îl termină, de fapt nu termină niciodată nimic. Nu poate urmări nici măcar un film la televizor până la capăt. Simte nevoia tot timpul de a se apuca de altceva.

Ce meserie va putea practica cu succes? Uită, uită ce a făcut ieri, ce trebuie să facă azi, ori să facă mâine. Îi scapă detaliile, din care cauză face multe erori. Atenţia îi e distrasă de orice stimul din exterior. Din toate aceste cauze intră în conflict cu ceilalţi, care îl acuză, el reacţionează, se intră în ceva vicios etc... Cred că este suficient, nu trebuie să le înşir pe toate pentru a înţelege că nimeni nu poate dori un asemenea viitor copilului său. Dacă nu doriţi un asemenea viitor, atunci pe orice cale feriţi-l de inhalarea fumului de tutun. Atenţie şi la nenorocitele de discoteci! Legea cu pedepsirea părinţilor pentru că forţează copilul, inclusiv fizic, pentru binele şi viitorul său, nelăsându-l să se nenorocească nu este decât o idioţenie americană, care nu are nicio legătură cu psihologia şi pedagogia, cu atât mai puţin cu dreptul copilului, la un viitor cât mai fericit. Au şi americanii exagerările şi tâmpeniile lor!