Lumea aceasta este plină de ființe ciudate, de oameni ciudați, dar și de legi ciudate. Iar, răspândirea lor pe mapamond este ubicuitară, fiecare țară își are colecția ei de reguli și de legi ciudate, din aceeași categorie cu posibilele: „iepurii n-au voie să treacă șoseaua dansând”, „rața nu are voie să iasă din baltă măcăind” etc... etc.

 

Toate aceste legi despre care majoritatea populației cu acces la internet a citit, distrându-se copios, vizează nu doar sobrietatea și seriozitatea legislației, a ideii de legislație, dar și seriozitatea, sau chiar armonia psihică a celor ce au propus și a celor ce au votat asemenea legi. Dacă în privința hoției, a prostituției și a tot felul de ilegalități ne-am remarcat, pe alocuri devenind campioni,  se pare că onorabilii noștri parlamentari au grijă să nu rămânem fără mostre de stupizenie legislativă, propunând o lege dedicată unei buruieni. Este adevărat că ambrozia este o plantă alergică, dar ea există de când există lumea, nu este o plantă postrevoluționară ca actualii parlamentari. Atunci profunzii gânditori din parlament ar trebui să se întrebe de ce doar acum a devenit o problemă de sănătate publică. De ce câmpurile au devenit paragină năpădite de buruieni ca ambrozia? Nu cumva de vină sunt actualii parlamentari și ei ar trebui stârpiți? De ce s-a schimbat imunitatea și potențialul alergic al populației? Înțeleg cumva actualii parlamentari complexitatea ecologică și ce ar trebui făcut pentru o revenire la normal? Și cum vede Ambrozica parlamentară stârpirea ambroziei? Îi vede cumva pe români făcuți iarăși pionieri trimiși în cârduri vesele pe tarlalele părăginite ale țării să culeagă planta blestemată, sau o să-i pună pe preoți să o blesteme în bisericii? Cu ce disperare încearcă neaveniții parlamentari să iasă în evidență cu ceva înaintea alegerilor? Ce minte pot avea! Are această țară probleme grave, extrem de grave, iar ei plătiți regește din banii săracilor se ocupă de plivitul buruienilor! Da, parlamentarii actuali sunt plivitori pentru că au dovedit că nu sunt în stare de altceva. Necazul este că în lehamitea sa față de starea de lucruri, populația nu va merge la vot, făcându-le din nou loc în față, sau cei ce vor merge la vot, încă inconștienți, vor vota aceleași partide vechi cu aceeași listă de veșnici parlamentari, care încă patru ani de zile vor escamota problemele grave ale țării și vor culege buruieni pe câmpuri părăsite. Când vom deschide ochii odată?