Încărcat cu dosare, plesnit cu condamnare definitivă la capo di tutti capi, dragonul roşu cu trei trandafiri la butonieră se simte bine. Toată anticorupţia din lume nu poate elibera electoratul captiv, sărac în continuare şi dependent de ajutoare sociale. De cealaltă parte, marele partid liberal a rămas tot cu procentul mic în Muntenia şi Moldova, iar la Bucureşti s-a fleşcăit de tot râsul.

Cei care se aşteptau la o revoluţie electorală în 5 iunie au avut parte de un duş rece. Cu toată ofensiva anticorupţie, am asistat chiar la o premieră în procentul mare la Baia Mare, unde primarul aflat după gratii a fost reales cu surle şi tobe. Deşi liderul maximus al PSD are o condamnare penală definitivă, legiunile roşii au ocupat Capitala pentru prima dată şi tot pentru prima dată capitala valahă va avea cel mai sexy primar de la Vlad Ţepeş încoace. Patru ani are la dispoziţie Gabriela Vrânceanu Firea pentru a demonstra că, atunci când vrea, o femeie poate reuşi acolo unde o armată de bărbaţi dă greş. Sau, dimpotrivă, vom asista la o pandelizare a Bucureştiului după modelul famigliei din Voluntari. PSD a dat un şase-şase la sectoare de l-au apucat pe Blaga durerile de cap, care nu seamănă deloc cu mahmureala de Bihor, iar pe Gorghiu durerile de burtă. Bine, de lăuză nu se va lua nimeni, măcar din motivul acesta, dar Vasile al nost’ a rămas singur să latre ca buldogul la stele. Dinspre Cotroceni liniştea sasului cu şase case a fost teribil de deranjată, astfel că au zbârnăit câteva telefoane care au decuplat firele unui dosar ţinut la sertar. Toţi liderii de sectoare ai PNL şi-au dat demisia, în frunte cu premierul de rezervă Predoiu. Nişte sacrificaţi, asemeni flăcăilor daci aruncaţi în suliţe pentru a negocia cu Zalmolxe un sprijin divin la vreme de restrişte. De fapt, vinovaţii principali de pierderea totală a Bucureştiului sunt cei doi căprari Blaga-Gorghiu şi Feldwebelul din Cotroceni. Nu mai puţin de patru candidaţi au fost propuşi de cei trei ameţiţi, apoi trei au fost retraşi şi unul Predoiu gata predat, o alba-neagra care a derutat şi scârbit pe mulţi dintre cei care ar fi pus ştampila pe săgeata liberală. Culmea prostiei a fost comisă zilele trecute, când s-au adunat liberalii din toată ţara să-şi lingă rănile şi să-şi ascută cuţitele. Unul Voicu a cerut demisia lui Ilie Bolojan, pe motiv că secretarul general nu s-ar fi implicat în campania de la Bucureşti. Adicătelea, trebuia să le câştige şi lor alegerile, de parcă nu ar fi avut destulă treabă în propria campanie! De fapt, alegerile locale nu le câştigă un conducător central, că nu are cum. Lupta se dă jos de tot, în stradă şi cartiere la întâlniri cu oameni, în dezbateri şi mesaje transmise în presa locală. Acest Voicu ar fi rămas doar cu o moacă de şemecher ticălos de nu deschidea gura, acu pare şi un prost politic, mai ales că el a bătut palma cu Dragnea pe alegerile primarilor într-un singur tur şi eliminarea alegerii directe a preşedinţilor de CJ de către alegători. Pe cale naturală sau nu, în PNL va curge sânge. Liderii trebuie schimbaţi, dualismul acesta prelungit la vârful partidului face mult rău, iar speranţele trebuie scoase din dulapul de la Cotroceni unde s-au umplut de molii. „Prin noi înşine” nu mai înseamnă nimic pentru liberalii de azi, mulţi dintre ei neduşi la şcoală şi pentru care o carte bună înseamnă tromful de dubă. Partidul trebuie preluat de cei care au câştigat alegerile, altă cale nu există. Implantarea tehnocraţilor în partid nu dă rezultate, iar episodul Stolojan ar trebui să le fie învăţătură de minte. De felul în care se vor aşeza lucrurile în Partidul Liberal depinde scorul PSD la alegerile din toamnă. Deocamdată, însă, atât liberali, cât şi pesedişti, cu toţii par preocupaţi să mai umble un pic la legile penale care le dau fiori reci. Păi dacă poporul tot votează penalii, de ce n-ar încerca?! O altă nenorocire care dospeşte în Parlament şi care va ieşi de acolo pe furiş ca un şarpe, în plină vară, când poporul îşi ia nevasta, căţelu`, purcelu` şi pleacă în concediu. Adevărul e că pe popor îl doare corupţia şi îi susţine pe cei care o bagă la răcoare, dar mai rău îl doare sărăcia asta în care este ţinut de clasa politică. Avem o revoluţie în justiţie, dar tare este nevoie de o revoluţie în economie, care să ofere mai multe locuri de muncă şi salarii mai mari. Abia atunci se va produce eliberarea unui electorat care depinde încă de pomeni sociale, ciupitul de la stat pe motiv de pile şi clientelism politic ori nepotism. Prezentul înseamnă doar supravieţuire, iar lor le convine...