S-o luăm cu sfârşitul. De ce n-a fost asasinat Liviu Dragnea în aprilie 2017? Pentru ca în august 2018 să se poată sinucide politic. Poţi fi nu mai isteţ decât o oaie, poţi încurca Priştina cu Podgoriţa, îi poţi ameninţa pe ruşi cu rachete balistice, dar, ca om politic, e fatal să te umpli de ridicol.

 

„Mie nu mi-e teamă, nici de moarte, nici de altceva”, a declarat eroic Liviu Dragnea. Nici măcar de penibil? Un sfat dezinteresat consilierilor: atenţia publică nu se deturnează cu tesla.

Recapitulez, ca să pot plonja în concluzii: omul nr.3 în stat a ieşit miercuri la ora 18.00 să aducă preţioase lămuriri în plus în chestiunea tentativei de asasinat din aprilie 2017 (după ce Parchete şi Servicii au comunicat oficial că n-au avut habar când şi cum i-a trecut preşedintelui Camerei Deputaţilor glonţul pe la ureche).

Confirmând laborioasa investigaţie al cărei raport l-am întocmit ieri, Dragnea a infirmat ulterior cu vigoare că asasinii au fost plătiţi de Soros, cum sugerase cu mai puţin de douăzeci şi patru de ore înainte. Cel care probabil că nici nu i-a plătit a fost un alt „om foarte celebru”.

Dragnea a relatat că asasinii, în cele trei săptămâni cât s-au rupt în figuri la Athenee Palace, în loc să se antreneze într-un poligon sau să-şi pună un discurs al lui Cioloş ca să se odihnească, l-au urmărit ostentativ, intimidându-l cu „gesturi care semnifică moartea: îşi treceau mâna prin dreptul gâtului”. Brrrr! (ar exclama ministrul Daea).

În acelaşi fel s-au scălămbăit asasinii şi în ziua în care au ajuns cel mai aproape de ţintă. Povesteşte victima: „Erau patru indivizi, îmbrăcaţi în haine închise la culoare. Au venit spre locul în care eram, un restaurant, s-au oprit la câţiva metri, unul a făcut un semn de genul ăsta şi se apropiau. Unul a răspuns la telefon, a închis telefonul şi s-au întors şi au dispărut”. Am intrat în posesia stenogramei cu discuţia telefonică a asasinului. Din pudoare, nu poate fi reprodusă, dar vă pot oferi elementele-cheie ale mesajelor codificate: la celălalt capăt se aude vocea unei femei înfuriate, care îi reproşează interlocutorului că nu mai suportă, că s-a săturat ca acesta să umble-creanga cu băieţii, toată ziua asasinate, asasinate, că nu mai are ce pune în ciorbă (n-am descifrat codul) şi că, dacă nu se prezintă urgent la domiciliul conjugal, s-a „lins pe bot” (în text, în original).

Cei patru n-au mai apărut de atunci, Dragnea explicându-şi asta prin faptul că asasinii veniseră doar să-l „evalueze”. E clar că acel „foarte celebru” comanditar, meticulos ca orice investitor, a procedat ştiinţific. A alcătuit un deviz, al cărui rezultat a fost că, în termeni de intrări-ieşiri, pagubă-profit, mai ieftin ar ieşi dacă l-ar lăsa pe Liviu Dragnea să se sinucidă politic.

Cât despre „tentativa de lovitură de stat eşuată”, cum a definit preşedintele Camerei evenimentele petrecute pe 10 august în stradă, aici lucrurile stau şi mai şi. Lovitură de stat ar fi fost dacă jandarmii lui Carmen Dan ar fi făcut stânga-mprejur şi ar fi luat-o la bastoane pe Viorica Vasilica Dăncilă.

Lelia Munteanu