De ce este aurul scump? Pentru că este rar, nu rugineşte (este fără moarte) şi străluceşte. Are deci nişte calităţi şi nu este la îndemâna oricui. De ce este şi mai scump diamantul, pentru că este şi mai rar şi mai strălucitor. Când este vorba despre unicitate lucrurile sunt şi mai tranşante. Unicitatea fiinţei umane îi conferă sacralitate. Dispariţia ei, mai ales timpurie, înseamnă dispariţia a ceva ce nu se va mai repeta şi a unui întreg univers uman care s-ar putea naşte din sămânţa lui şi nu ştie niciodată de unde răsare geniul care onorează rasa umană.

Când ai unicităţi prin care cultura umană este mai completă, mai diversă şi mai strălucitoare, atunci, ca popor, faci parte din elita popoarelor lumii şi a istoriei. Este o performanţă cu totul ieşită din comun, pentru un popor să producă ceva ce nu a putut produce, sau păstra, nimeni altcineva din istoria lumii. Această performanţă legitimează şi şterge din mulţimea păcatelor pe care le are orice popor. Popoarele nu se deosebesc între ele prin vicii, slăbiciuni şi porniri păcătoase, care sunt distribuite de la natură în mod egal tuturor popoarelor prin însăşi unitatea rasei umane. Popoarele se deosebesc între ele prin cea ce produc istoric, cultural şi ştiinţific cu semnificaţie pentru evoluţia omenirii. Istorie globală nu pot produce decât popoarele mari, numeroase, care prin număr şi tehnică ajung mari puteri militare. Cultură şi ştiinţă însă pot produce şi popoarele mici şi mijlocii. Aceste performanţe sunt certificatul nobleţii lor şi al dreptului de a sta cu fruntea sus printre popoarele lumii şi a istoriei. Tezaurul omenirii este format din asemenea contribuţii. Dincolo de nestematele personalităţilor extraordinare ale unei naţii, care sunt reţinute de istoria culturii şi ştiinţei universale, există valori esenţiale pe care UNESCO le-a clasificat în cea ce se cheamă Patrimoniu Universal. Noţiunea este mai largă, ea cuprinde şi unicităţi ale naturii, cum este la noi Delta Dunării. Dar referitor la tema în discuţie importante sunt produsele şi creaţiile umane, fie ele opere materiale palpabile cu privirea sau cu mâna, cum sunt operele lui Brâncuşi, fie ele nemateriale, cum sunt doinele. Fiecare popor este interesat să intre cu cât mai multe obiective pe lista patrimoniului universal. Este diploma de participare a acelui popor la bogăţia culturală a umanităţii. Pe lista acestui patrimoniu pe locul I este Italia, cu 49 de obiective, din care 45 făcute de om, pe locul II stă China, cu 45 de obiective din care 31 făcute de om. SUA sunt departe de ele cu 21 de obiective, din care 12 făcute de om, iar Rusia la fel cu 21 de obiective, din care 15 făcute de om. Cei din jurul nostru stau astfel: Bulgaria 9 cu 7, Ungaria 8 cu 6, Ucraina 7 cu 6, Basarabia 1 cu 1. Noi, punând la socoteală şi ansamblul Brâncuşi propus recent şi sigur validabil, avem 11 cu 10 astfel: Delta Dunării, Mănăstirile pictate din Moldova, din 2010 separat biserica mănăstirii Suceviţa, mănăstirea Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, bisericile din lemn din Maramureş, ceramica de Horezu şi Doina. Dar resursele sunt multe. Mă uitam la Ungaria  care avea "sate vechi", "peisaj cultural viticol Tokay" şi propun în continuare pivniţe şi alte realizări de acest tip. Bravo lor, îşi cunosc interesul! Mă uitam la Germania care are pe listă o mină din Evul Mediu, cu 1.000 de ani mai tânără decât cea de la Roşia Montană. Aceeaşi Ungarie (citez din memorie, cum îmi aduc aminte) avea pe listă "morminte paleocreştine la Pecs" cu 7 - 800 de ani mai tinere decât cele din Dobrogea. Pur şi simplu Ministerul Culturii de la Bucureşti nu îşi face datoria! Am  mai scris despre acest subiect. Din cea ce am scris văd că au propus recent doar ansamblul Brâncuşi de la Tg. Jiu. Lista ar putea fi completată cu Roşia Montană (au scris acest lucru arheologii englezi), Colindele Transilvane (vezi colecţia Ion Bocşa), Căluşarii, Tropheum Traiani de la Adamclisi, unicat în lumea romană şi singurul monument al victoriei dinafara Romei, situl arheologic al oraşului neolitic descoperit cu ocazia construirii autostrăzii Deva-Sibiu, cu scrierea de la Tărtăria (este singurul oraş neolitic din Europa, cel mai vechi oraş european şi cea mai veche scriere din lume). Dacă vreţi ar intra şi Hanul lui Manuc, singurul han existent în care puteţi vedea ceva din cum se cazau în Levant şi în Orientul Europei călătorii în secolele XVII - XVIII. Dobrogea ar putea şi ea oferi şi alte obiective. Mărţişorul, sărbătoarea precreştină a primăverii, din care alţii ar face sărbătoare universală, la fel un fenomen cultural unic, chiar dacă şi unele populaţii sud-dunărene l-a moştenit prin asimilarea vechiului substrat getic, trebuie să aibă loc pe lista patrimoniului universal. Oina, ca sport naţional, ar trebui de asemenea promovat şi protejat. Este o creaţie cultural-sportivă. Centrul vechi al Sighişoarei ar fi impus ca patrimoniu UNESCO de orice alt stat. Dacă a fost acceptat obiectiv de patrimoniu UNESCO „peisaj cultural viticol Tokay", atunci porţile maramureşene nu sunt şi ele un peisaj cultural unic?! Ar fi dovada evidentă că nu au oferit Europei şi lumii doar curve şi hoţi. Celelalte exporturi întrucate nu aparţin etniei române. Aceste obiective de patrimoniu ar trebui să figureze pe orice hartă turistică a României, pe orice material de propagandă turistică şi de orice fel de propagandă în afara României. Politrucii infertili de la Ministerul Culturii şi din celelalte structuri centrale ori locale dedicate culturii ar trebui să umple spaţiile virtuale ale internetului cu hărţi, imagini, descrieri, etc. Dar ei sunt angajaţi doar pentru a avea un salariu. Când li se va cere şi muncă? Dacă nu minte, măcar muncă? Până atunci amatorii ce fac?