Sunt necesare o coală de hârtie, un pix şi 28 de litere. Avându-le, poţi scrie orice. Pe aceeaşi pagină, cu acelaşi pix şi aceleaşi litere poţi scrie o înjurătură, o declaraţie de dragoste, o pornografie sau o sacră devoţiune. Depinde ce intenţii ai. Poţi scrie, de exemplu, lăudându-te, că ai tăiat panglica inaugurală la primii 5 km din autostrada Oradea - Bucureşti şi cititorul naiv va aplauda. Când va şti însă că până acuma ai cheltuit peste jumătate de miliard de euro din buzunarele cetăţenilor, inclusiv ale celui care citeşte şi că au fost scremuţi doar 5 km, îl vor trece sudorile şi se va ruga la dracu' pentru viaţa celui, celor vinovaţi. În acest mod ne-au putut fi prezentate deznaţionalizarea economiei şi dezindustrializarea României în termeni sinonimi cu progresul. Este clar că orice beneficiu aparţine proprietarului, iar acesta îşi cheltuie banii la domiciliu, în ţara lui şi va investi, dacă poate alege afectiv, în ţara lui. Deci, un proprietar străin va iubi furtunul pe care suge tot ce poate până când va curge ceva. În plus, ce fel de privatizare este aceea în care o întreprindere de stat este vândută unei întreprinderi de stat din altă ţară? Practic, beneficiile aduse de întreprinderea vândută au fost transferate, contra ciubuc privatizator, altui stat pentru creşterea bunăstării altui popor. Tu vei lucra, iar alţii vor primi cadou sudoarea ta. Aşa a fost transformată România în colonie, iar muncitorii români - în sclavi în popria ţară pe propria lor avere furată prin intermediul unor partide ticăloase. Se ştie exact cine, când şi cum a privatizat, cine a iniţiat trădarea etc. Aşa a fost şi cu Romtelecomul. Pornind de la aceste observaţii, să depăşim subiectul şi să ajungem la cetăţean. Am amenajat un apartament pentru propria-mi fiică. După discuţii pro şi contra, am contractat cu Romtelecom serviciile de telefonie fixă şi de internet. Bun şi făcut. După câteva zile de la instalare, fiica mea obţine o bursă în Germania pentru un an. Fiind toate lucrurile noi, nu închiriez apartamentul. Neavând timp primele 2 luni, plătesc abonamentele la Romtelecom fără a beneficia de niciun serviciu. Apoi, mă prezint la această instituţie şi cer rezilierea contractului sau blocarea lui până când voi folosi serviciile lor. Nu se poate. Nu şi nu. O funcţionară rigidă. Mă duc peste două luni, din nou, la altă persoană, mai sus-pusă. Nu şi nu. "Aţi semnat contractul, ăsta sunteţi! Veţi plăti 2 ani". În fine, trece vara şi ajung la şeful lor. "Pardon. Nu se poate. Contract... etc.". Adică dacă nu semnezi un contract cu un avocat alături, indiferent ce mărunţiş contractezi, te-ai vândut dracului definitiv. Practic, Romtelecom mă fură în mod ordinar. Contractul era de pagini întregi, necesita un timp lung de studiu cu un avocat alături. Pentru a introduce un telefon. Absolut toate contractele făcute de firmele străine în această ţară şi chiar şi de către cele româneşti cu cetăţenii sunt monstruos de în favoarea firmelor în dispreţul total al drepturilor cetăţenilor. Pe politicieni nu îi interesează decât cum să adune 50.000 de euro pentru a candida în Camera Deputaţilor şi 75.000 de euro, în Senat. După ce au fost aleşi, preocuparea lor este de a recupera banii daţi, de a aduna apoi alte sume pentru un nou mandat şi nu în cele din urmă de a-şi umple puşculiţa. În acest sistem corupt de tip mafiot este antrenat întregul aparat politic şi întregul aparat administrativ de la talpa ţării la şefii de partide. Pentru ei cetăţenii nu sunt decât oile cuminţi care votează. Ba mai sunt şi altceva! Sunt iepurii fraieri daţi pe mâna lupilor hulpavi, a firmelor de toate culorile. Într-un cuvânt cetăţeanul nu are decât o valoare demagogică. În mod real interesele acestuia ar trebui apărate de la nivel central. Astfel, pentru cazul citat al contractelor, extraordinar de abuzive în raport cu cetăţenii, ar fi necesară o comisie juridică fără avizul căreia să nu poată fi promovat niciun contract cu publicul (cu mulţimi de oameni simpli). Această comisie ar trebui să verifice termenii şi clauzele contractelor, protejând interesele cetăţeanului. Nu vorbesc de firme, de contracte între parteneri juridici, ci de contracte între o firmă de servicii, oricare ar fi aceasta, şi un cetăţean, simplu cetăţean. Tot o protecţie a consumatorului, dar de ordin juridic.