Liviu Dragnea s-a ales titular la Interne cu o unanimitate care taie şuşotelile şi după ce a păstrat, până în ultimul moment, aparenţa că ar trece printr-o sfâşietoare dilemă personală: merită să schimbe grija pentru Teleorman cu grija pentru un minister, fie şi cel al Administraţiei şi Internelor?

Înainte de primul botez oficial în faţa microfoanelor, Dragnea a oftat zgomotos şi s-a arătat "deosebit" de onorat de încrederea "copleşitoare" ce i-a fost acordată, subliniind - nici nu se putea altfel - cât de greu şi-a depăşit reticenţele. Se pare că l-a ajutat din plin să o ia pe drumul de ministru însuşi Mircea Geoană, care şi-a petrecut ceva din ultimele douăsprezece ore - mai precis misticul miez al nopţii - cu discuţii de lămurire despre cum guvernul îl vrea în rândul său pe "colegul şi prietenul" Dragnea.
În cele din urmă, modest şi parcă în transă, preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman a acceptat să-şi pună "bruma de experienţă" în slujba descentralizării administrative şi a liniştii cetăţenilor şi, după cum a dat asigurări Mircea Geoană, preşedintele Băsescu nu se va pune în calea îndeplinirii acestei misiuni. Premierul Boc cu atât mai puţin.
Acesta ar fi epilogul unei perioade urmărite cu mare curiozitate, uneori cu sufletul la gură: cea a copilăriei bezmetice a Guvernului Boc, o echipă care pare decisă să treacă neabătut prin toate bolile vârstei până îşi va găsi o necesară imunizare şi maturizare. De altfel, a proclamat-o tot Geoană: gata, s-a terminat cu zbenguielile, ne facem oameni serioşi. Nu mai stăm de taine prin cârciumi şi nu ne mai ascundem prin unghere, pentru că, iată, s-a decretat sfârşitul împărţirii bucatelor.
Aferim! Deşi sună a poveste. Aşa şi-a dus viaţa coaliţia până acum: bombardament de hotărâri guvernamentale aiuristice alternat cu alergarea fără sfârşit după funcţii. Altceva nu s-a văzut şi coaliţia ignoră, cu dulcea inconştienţă a celor 70 la sută, că imaginea i se face ferfeniţă, prima impresie fiind cea care contează în ochii publicului.
Anunţându-l pe Liviu Dragnea ca titular al Internelor, preşedintele PSD a încercat să-l asocieze cu debutul unei perioade faste a guvernării. Normal, acest post fiind cel mai râvnit dintre cele atribuite social-democraţilor. Firesc, Dragnea fiind, în cele din urmă, răsplătit în stil mare pentru statornicia arătată lui Geoană şi PSD.
În acelaşi timp, ascensiunea lui Dragnea semnifică instalarea domniei "provincialilor" în PSD. Nu le spun "baroni" locali. Este atât de demonetizat că provoacă alergii. La fel ca şi termenul "criză". În România totul este o "criză" peste care stăpânesc "baronii" locali. Cert este că desemnarea lui Dragnea a consolidat peste poate clubul "provincialilor" din PSD. "Provinciali" care îi fac pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase să pară uşor prăfuiţi.
În plus, aduce fascinţia deţinerii - greu de spus dacă aparente sau reale - puterii foarte speciale a informaţiei (a unui anume fel de informaţie). Toată tărăşenia cu Virgil Ardelean a făcut o mare reclamă miticei "doi şi un sfert", cel mai dorit "ochi şi timpan" al naţiunii. Teoretic, Liviu Dragnea va avea sub obroc acest serviciu care se ocupă cu periculos de multe în folosul a periculos de puţini.
Nu în cele din urmă, desemnarea lui Dragnea este şi o victorie a liderului PSD, care a lăsat impresia că "prietenul şi colegul" de la Teleorman a fost propulsat şi impus de pe lista sa personală. Ironic, se continuă moda liberală: fostul ministru de Interne, Cristian David era de pe lista personală a fostului premier Tăriceanu.

În acest moment, pronunţarea cu anticipare asupra capacităţilor de ministru ale lui Liviu Dragnea este riscantă. Oricine ar fi venit după ministrul de trei săptămâni, Gabriel Oprea ar fi fost privit ca o variantă infinit mai bună decât predecesorul. Deci, Liviu Dragnea este din start bun prin comparaţie. Probabil i se va arăta bunăvoinţă. Dar va trebui să şi confirme.