În Bucureşti, fostul drum domnesc, care lega Curţile Domneşti de Mogoşoaia, a primit numele de Calea Victoriei în cinstea oştirii române, după victoriile de la Plevna şi Smârdan, din 1877. Ea consfinţea sângele vărsat de români pentru obţinerea independenţei.

Ea - Calea Victoriei - este într-un fel calea de onoare a românilor. Prin acel război România s-a rupt definitiv de Imperiul Otoman, şi-a câştigat demnitatea independenţei. Ei bine, pe această Calea Victoriei nu se găseşte nemurit nici un erou român, în schimb turcii nu s-au lăsat până când nu au corupt oficialii români (atunci era primar Băsescu) şi au plantat bustul lui Ataturk pe Calea Victoriei.

Nicăieri altundeva decât pe drumul pe care s-au întors cei care au rămas în viaţă din războiul de independenţă. Aşa, ca să le fie clar românilor cine pe cine. Pe Calea Victoriei nu există nici un alt bust sau statuie ale vreunui erou român decât în Piaţa Palatului, cea a lui Carol I, cele ale lui Maniu şi Coposu sau hidoşenia "ţeapă în ghem" cică dedicată "Revoluţiei". Aşa revoluţie, aşa statuie! Dar în afara lui Carol I celelalte nu au legătură cu Victoria. Băsescu şi turma lui de gânditori puteau să ofere turcilor loc de bust pentru Ataturk oriunde în Bucureşti, dar nu pe Calea Victoriei, scuipând sângele celor morţi la Plevna şi Smârdan. Sperăm că soarta îi va plăti pentru acest lucru şi pentru flotă, care nu trebuie uitată!

Acceptarea vasalităţii faţă de Imperiul Otoman de către Ţara Românească şi Moldova s-a făcut după lupte crâncene, după ce tătarii se raliază (în răsărit) definitiv turcilor, în sud Bulgaria şi Serbia devin paşalâc, în apus Ungaria devine paşalâc. Această acceptare s-a făcut prin acele aşa numite capitulaţii, care conţineau două prevederi extraordinare prin conţinutul lor vizionar. Anume se interzicea cu desăvârşire stabilirea unui turc în principate, fie el şi comerciant şi se interzicea construirea de moschei pe teritoriul lor. Aceste prevederi extraordinare prin consecinţe vizau împiedicarea musulmanizării populaţiei. Uitaţi ce au păţit sârbii dintre care o parte s-au islamizat (Bosnia), iar o parte s-au catolicizat (Croaţia). Destinul lor tragic de aici li se trage. Dacă Brâncoveanu ar fi acceptat ca în schimbul vieţii sale şi a fiilor săi să treacă la islamism, azi ceea ce a fost Ţara Românească ar fi o Bosnie românească, de fapt unitatea poporului român nu s-ar mai fi înfăptuit niciodată, românii ardeleni ar fi fost maghiarizaţi, iar moldovenii rusificaţi.

De aceea este Brâncoveanu Sfânt şi cel mai important român din toate timpurile. Domnii şi boierii români au pierdut averi, şi-au pierdut viaţa, s-au pierdut teritorii, dar au găsit aceste prevederi ca pe cea mai scumpă comoară a ţărişoarelor lor. Şi asta peste 350 de ani. Până după războiul de independenţă, când a fost realipită Ţării Româneşti Dobrogea şi Brăila Moldovei, nu au existat moschei şi musulmani pe teritoriul românesc. Au venit, au fost acceptaţi cu toleranţă şi înţelegere, văzându-şi de religia lor. Ei bine, a venit vremea unui plagiator, falsificator, mincinos în repetate rânduri conform transmisiilor televiziunilor etc. etc, pe care turcii îl conving să urineze (contra ce?) contra sejour imediat la Ţarigrad? Pe istoria, pe sângele şi pe cea mai mare grijă a strămoşilor săi. Cum a putut un asemenea partid să-şi aleagă un asemenea lider? A acordat turcilor dreptul de a ridica în Bucureşti cea mai mare moschee din Europa. Muriţi încă odată Mircea, Ştefan, Mihai şi toţi ceilalţi! Ponta se pişe pe voi! În actuala etapă de expansiune a islamului turcii încearcă pe căi paşnice şi subtile să creeze un centru de prozelitism, să profite de debusolarea actuală a populaţiei, pentru a converti la islam români în rate crescânde progresiv.

Aţi văzut că sunt ţărani moldoveni, creştini din tată în fiu, în zonă unde nu există musulmani, care s-au islamizat singuri. Închipuiţi-vă un ordin de propagandişti islamici având la dispoziţie fonduri din lumea islamică şi face-ţi-vă o idee despre viitor. În stadiul de mortificare şi formalizare a bisericilor tradiţionale islamicii visează islamizarea Europei şi s-ar putea să reuşească. Dacă acea moschee se va ridica în Bucureşti şi încă în zonă rezidenţială, atunci guvernul şi partidul lui se vor face vinovate de crimă împotriva poporului român, iar partidul va lua atunci locul pe bancă lângă PNŢCD. Reţelele de socializare sunt în stare să trezească naţiunea! Problema este că trădarea lui Ponta nu vizează doar România, ci întreaga Europă. O moschee cu o universitate islamică, aducând studenţi, la studiul islamului, din întreaga lume înseamnă a transforma Bucureştiul în Calul Troian al islamului în Europa.

Adică 350 de ani am apărat Europa de turci, iar acum o vindem islamului? Conjugând vizita inopinată şi "pe şest" a lui Ponta în ţările Golfului cu acordarea terenului pentru moschee şi apoi sejurul din Ţarigrad se ridică mari semne de întrebare cu privire la ataşamentul lui Ponta faţă de cauza ţării. În plus terenul prin lege poate fi cedat de primăria Capitalei sau cea de sector ori de către guvern? Cine pune la punct problema? Populaţia conştientă şi responsabilă,ori instituţiile statului, bineînţeles cele care nu au lideri vânduţi?