Martirul televiziunilor din România, Gigi Becali, este de departe cel mai important român la ora actuală. Probabil că peste o sută de ani istoricii vor vorbi de Becali, mai ceva cum vorbesc ruşii de Rasputin. Nu e totuşi mare legătură între cei doi, în afară de analfabetism şi misticism. Măcar Rasputin avea energii demoniace, pe când al nostru cioban are o flecăreală mistică neghioabă.

Întâmplările ultimelor zile ne duc spre următoarea concluzie:  e mult mai bine astăzi să fii Gigi Becali, decât Andrei Pleşu. Chiar şi din puşcărie e mai bine, pentru că se vorbeşte laudativ despre tine. Poţi fi infractor, analfabet, terorist mediatic, că ajungi ca uleiul la suprafaţă. Pe când, dacă eşti talentat, cărturar, ajungi să fii măcinat de presă, nu de struguri, ci de linşat duşmanii de clasă. Cei care practică linşajul mediatic cu o excitaţie morbidă vor să arate că nimeni nu mai are imunitate în faţa lăturilor.  S-a ajuns aici pentru că presa putea deranja sistemul mafiot. Iar atunci mafioţii şi-au făcut televiziuni, au înlocuit jurnaliştii cu killeri mediatici care să facă treaba murdară.  De asta vedem un Gigi Becali adulat şi un Andrei Pleşu linşat, tocmai pentru că jurnalismul a fost evacuat în bună măsură din spaţiul public.  De asta avem acest răspăr, în care e mai bine pentru cei care intră în puşcărie. Nu există pârnăiaş public să nu beneficieze de o doză de simpatie şi de-o cerere declarativă de eliberare.  Oprobriul public este destinat celor care spun adevărul şi care deranjează sistemul  ticăloşit şi tentaculele sale. Dar acest festival al imposturii nu mai poate fi oprit. Era normal ca media să reflecte impostura care a cangrenat  tot  sistemul.  Aşa cum oricine poate ajunge parlamentar sau ministru, indiferent că a fost vânzătoare de magazin, lăcătuş mecanic sau şmenar barbugiu, tot aşa, orice papagal de televizor se poate manifesta total. Tot mai mulţi oameni din presă sunt cumpăraţi, iar apoi îşi acoperă ticăloşia, înfierând moral în stânga şi-n dreapta.  Devine de două ori frustrant să fii cinstit în această ţară. O dată pentru că îţi asumi o anumită precaritate materială, consecinţă  greu de evitat, iar apoi te trezeşti concurat serios, ba chiar şi surclasat de discursul moralizator-justiţiar al ticălosului bine plătit de sistemul mafiot.  Tot ce se întâmplă azi ne arată că e mai bine să furi, să stai doi ani după gratii, timp în care să-ţi crească popularitatea, iar apoi să revii la avere şi notorietate cu forţe însutite. În rest, poţi să fii geniul geniilor că eşti făcut praf şi pulbere de maşina de demolat valori. În aceste vremuri, n-ar fi scăpat nimeni de linşajul mediatic, nici măcar Cioran sau Ionescu, dacă ar fi avut neajunsul de-a se fi născut mai aproape de vremurile noastre.   Din păcate, pasivitatea şi laşitatea au supt şi rămăşiţa de vlagă civică. Televiziunile, cu mici excepţii,  balansează între oameni care cred că dacă n-au opinii şi atitudine sunt profesionişti şi extrema cealaltă, în care insulta şi calomnia înlocuiesc argumentele şi demonstraţia.