Unora dintre noi li s-au oferit mai multe şi mai mari posibilităţi pentru a atinge anumite scopuri în viaţă. Se spune că atunci când ai bani, le ai pe toate, însă deseori nu este aşa. Care dintre noi nu ar vrea ca atunci când ajungem în situaţia de a fi părinţi, să putem oferi copilului nostru ce este mai bun, ceea ce merită. Sunt mulţi părinţi care le oferă copiilor totul, le îndeplinesc toate dorinţele. De ce? Pentru ca unicul lor copil să poată fi fericit. Consider că este foarte bine să îţi poţi permite lucruri la care alţii doar visează, să nu fii nevoit să te uiţi la preţul obiectului, ci doar să îl cumperi fără să te intereseze cât dai pe el, să nu fii obligat să mai aştepţi o lună pentru perechea de pantofi, geaca bestială sau chiar instrumentul la care ai visat mereu, ci să o rogi pe mama să te ducă cu maşina să ţi-l cumperi când vrei, să fie de ajuns un "te rog" şi un zâmbet, pentru ca să primeşti ce îţi doreşti. Toate bune şi frumoase, însă vine momentul în care trebuie să te gandeşti ce vrei să alegi mai departe, când trebuie să stai singur, pe propriile-ţi picioare, deci singur, fără tata, fără mama. Atunci ce vei face? În liceul nostru, precum şi în altele, sunt "colegi de bani gata", cărora nu cred că le-a trebuit multă voinţă şi multă, multă trudă pentru a atinge un anume scop în viaţă, ci printr-o simplă mişcare, scoaterea portmoneului din buzunar, şi-au putut permite lucruri după care alţii suferă din greu. Nu vreau să fiu greşit înţeleasă şi nici nu vreau să spun că nu este bine să ai bani. Este extraordinar să ştii că dacă îţi este poftă de ceva anume, imediat îţi poţi cumpăra, dar trebuie să fie înţeles şi faptul că, dacă eu stau mai bine, mult mai bine financiar decât colegul meu de bancă (un exemplu banal), asta nu înseamnă că sunt diferit de el şi mi se permit mai multe decât lui. Poate că eu nu văd bine lucrurile sau am vreo vreo problemă, însă observ că 98% dintre aceşti "copii de bani gata" consideră că sunt cei mai inteligenţi, cei mai deştepţi (în unele cazuri chiar este aşa), cei mai şmecheri, cei mai respectaţi, cei mai băgaţi în seamă. Din nefericire, trebuie să spun că tocmai despre aceste renumite personaje se aud cele mai multe neadevăruri, zvonuri rele, cele mai multe bârfe, cele mai noi ştiri despre nereuşita lor. Chiar dacă ei nu prea cred aceste lucruri, sunt cel mai adesea sub lumina reflectoarelor, fiind analizaţi până la ultimul amănunt, din nefericire. Trist şi tragic, în acelaşi timp. În final, aş vrea să vă spun, dragii mei colegi, că noi vă iubim aşa cum sunteţi şi... mă bucur mult pentru ceea ce au realizat părinţii voştri şi ce aţi realizat şi voi, dar cea mai fericită aş fi dacă am putea înţelege împreună că sunt alţii care trăiesc greu, care nu au şanse egale cu ale noastre şi cărora le-am lumina ziua, dacă am zâmbi şi le-am acorda o mică atenţie.