Boarea caldă de noiembrie aduce şi ea un plus de fierbinţeală peste începutul de campanie, ce pare mai degrabă clocotitor, datorită vremii de afară şi nicidecum candidaţilor. Majoritatea acestora ar fi apărut şi la votul pe listă, singurele noutăţi sunt date de recrutările de vedete ale partidelor, asta aşa ca să simţim că e şi puţin uninominal în toată povestea aceasta.

S-a tot spus că acest vot va fi unul tip ruletă. Interesant este de aflat ce presupune această ruletă. Scenariul posibil poate fi ceva de genul: un candidat relativ notoriu cu un partid slab în spate poate să câştige în dauna unui anonim propus de un partid puternic. Aici vom vedea bruma de uninominal funcţionând. La fel de bine se poate întâmpla ca un candidat anonim cu un partid bun în spate să bată un concurent mai înfipt politic, dar cu o forţă politică de sprijin mai slabă. Ruleta apare din faptul că nu poţi să ştii în ce colegiu şi cu privire la ce candidat va funcţiona această probabilitate. Siguri pot fi doar cei cu partid puternic şi cu candidat pe măsură. Cu alte cuvinte, asta este o lege pentru cei tari. Foarte mulţi băgători de seamă vin şi spun că este bine că oamenii cu bani intră-n politică, deoarece în felul acesta sunt împiedicaţi cei care doresc să parvină şi care ajungeau în Parlament pe barca unei liste, după care timp de patru ani pluteau lin pe banii statului. Perfect de acord, doar că oamenii cu bani, care s-au avântat în campania acestui uninominal, într-adevăr n-au făcut-o cu gândul de-a parveni, şi asta dintr-un simplu motiv, acela că au parvenit deja. Ei ajută partidele prin forţa lor financiară, ca mai apoi să ajungă-n Parlament pentru a le creşte puterea de influenţă şi, de ce nu, şi averea.
Iluzia reformării sistemului politic este spulberată de realitatea crudă. În România, ca în orice ţară subdezvoltată, statul se identifică cu guvernul, adică politicul domină administrativul. Într-o ţară evoluată, indiferent cine ajunge la guvernare, statul şi funcţionarea instituţiilor sale nu sunt afectate. Pe când într-o pseudodemocraţie, ca a noastră, orice nou guvern atrage după sine o nouă influenţă asupra instituţiilor statului, fapt ce implică birocraţia coruptă şi sistemul clientelar. Tot la acest capitol putem pomeni şi mafia sindicală, care face parte cu cinste din orice ţară de categoria a treia. În România, de când s-au înfiinţat ele, sindicatele n-au activat decât la comandă politică. Nu e întâmplătoare această mişcare a sindicatelor în plină campanie electorală. Toţi liderii de sindicat sunt uneltele diferitelor partide. În România nu există sindicat liber, totul este comandat. Restul e tăcere.
Revenind la campania abia începută, dacă e să ne referim la candidaţii din judeţul nostru, putem spune că, cu mici excepţii, listele s-au respectat. Multe figuri cunoscute ale peisajului politic orădean, dar şi iluştri necunoscuţi, par a fi dornici de răfuială uninominală.

Partea mai tristă este că acest sistem de vot uninominal descurajează tinerii, e vorba de cei de calitate, de-a se avânta în lupta electorală. Este clar că nu prea răsar ciuperci noi după această ploaie a uninominalului, iar tinerii încă nu-şi pot găsi reprezentanţi din generaţia lor, pentru că politica nu se mai face nici măcar la modul aparent, pe entuziasm, idei, doctrine, ci doar pe bani.