Cunoaştem cu toţii proverbul "Unde nu-i cap, vai de picioare!". Oare invers cum ar fi? Sintagma din titlul acestui comentriu mi-a fost sugerată de unul dintre afişele cele mai interesante din puzderia de astfel de mijloace propagandistice cu care a fot împânzită Oradea în perioada nu prea îndepărtată. Mesajul de printre rânduri vizează însă acele "capete luminate" care, odată ajunse în fruntea unor structuri de decizie, păstorind mulţimi semnificative "de popor", au tot cătat spre piscuri semeţe, uitând că trebuie, în primul rând, să aibă grijă... pe ce se sprijină.

Precum un organism viu, orice structură intituţională (fie de partid, fie de orice alt tip similar), ca să-şi menţină viabilitatea, trebuie să aibă nu doar o minte limpede şi ordonată, conexată la simţuri vii şi profunde, dar şi un sprijin stabil şi o propulsie eficace. Pentru aceasta, însă, creierul nu trebuie nicio clipă să-şi uite picioarele, cu atât mai puţin să le trateze ca pe nişte anexe împovărătoare şi inutile, care fiinţează doar datorită meritelor sale sclipitoare! Concretizând, îmi vin acum în minte exemplele a doi lideri politici locali (reprezentând formaţiuni diferite, ambele însă definite ca fiind de centru-stânga) care mărturiseau în urmă cu câţiva ani unui reputat reporter politic local că iau deciziile de unii singuri şi nu simt nevoia să se consulte cu niciunul dintre colegii de partid, cu atât mai puţin cu totalitatea membrilor organelor de conducere colegială ale filialelor partidelor din care fac parte. Cine era ca ei atunci? Astăzi însă... Pe unul nu-l lasă fetele să demisioneze onorabil, celălalt nu demisionează nici el, îmbăţoşindu-se că este "... peste media pe ţară". Sintagma asta pompoasă cu media pe ţară noi am mai auzit-o din gura unui lider naţionalist de renume... judeţean, care exact în urmă cu 8 ani dădea în primire o structură de partid care peste doar 4 luni avea să câştige alegerile în Bihor. Acest din urmă domn avea să ajungă în cele din urmă poet, făcându-se remarcat printr-un "omagiu" în versuri adus unui lider local... mai mult lat decât lung (vorba bancului cu "diferenţa dintre un crocodil"), care poate fi bănuit de orice, numai de naţionalism românesc nu.
Într-o lume firească, orice lider se afirmă cultivând cu înţelepciune virtuţile celor pe care îi coordonează, fără să le ştirbească demnitatea şi mândria. Arta conducerii aduce pe undeva cu mersul pe sârmă deasupra unui tărâm presărat cu jăratec. Sau pe deasupra unei troace de porci. Cel care nu-şi menţine echilibrul şi nu rezistă la ispite ori se frige, ori se îndobitoceşte.
Discutam zilele trecute cu un bun amic despre un lider local căruia nici acum nu-i vine să creadă că portocaliii au pierdut puterea în Oradea. Oare domnia sa credea că miliardele aruncate pe publicitate electorală prin "generozitatea" unor afacerişti "dezinteresaţi" ţin loc de viaţă sănătoasă de partid? Conform datelor centralizate la Autoritatea Electorală permanentă, PD Bihor avea la finele anului trecut (an preelectoral, în care partidele aveau obligaţia să-şi reinventarieze numărul de membri) doar 992 membri; spre deosebire de PSD - 3460, PC - 2624, PNL - 2416, fostul PLD (radiat de pe eşichierul politic românesc la 26.03.2008, înghiţit fiind de partidul cu lider mic, protagonist al unei căderi libere de la o înălţime mult mai mare decât semeţia moţului său, în direct şi la o oră de maximă audienţă) - 2203, pnG - cd - 2200, PRM - 1615, Partidul Popular din România (altul decât ceva mai cunoscutul PPPS)- 1260, PER - 1258; reuşind să depăşească doar Partidul Alternativa Ecologistă - PAE (de ăsta chiar că n-am auzit!) - 807, pnŢcd - 369, Partida Romilor "Pro Europa" şi partidele care n-aveau niciun membru în Bihor la acea dată. Ca să avem o imagine mai exactă a ceea ce înseamnă acest număr, reamintim că, la recentele alegeri, PD-L a depus liste complete în 73 de unităţi administrative din Bihor, deci cel puţin 1500 de bihoreni au candidat sub falduri portocalii. Raportându-ne la cifre putem concluziona că în cazul a 40% dintre aceşti candidaţi nici nu se uscase cerneala pe adeziuni! Păi să nu-ţi vină în minte atunci vorbele de spirit ale fostului ministru al Justiţiei din perioada cederistă (Oare ăsta chiar ţine cu Dinamo? Prea are părul exagerat de alb şi faţa exagerat de roşie!): "PD-ul nu este un partid. Este un sistem clientelar.". Gura păcătosului...

În Bihor s-au bucurat la împărţitul bucatelor după alegeri aceia care au reuşit să aibă candidaţi cam peste tot (din care 81 de liste complete). Oamenii valoroşi, liderii autentici sunt bineveniţi oriunde. Doar ei, însă, fără alţii, chiar fără veleităţi deosebite, dar cu ascuţit spirit pragmatic şi animaţi de energii pepetue, rămâi în lumea ideilor frumoase, a formelor fără fond (cum bine zicea Titu Maiorescu, pe când vorbea despre modernizarea societăţii româneşti din veacul al XIX-lea). Iar lumea merge mai departe şi fără tine...