Întotdeauna puterea unui stat a pornit de la numărul de oameni pe care îi are în general şi de la numărul de oameni ultrainstruiţi pe care îi are. Amândoi aceşti parametri sunt fundamentali în termenii istoriei. Dacă ai multe ca India, oricât vei dormita, va veni vremea când din rândul imensei populaţii se vor ridica scântei care vor aprinde motoarele istoriei. Dacă poporul este mic, oricât de pe rol ar fi, va veni o vreme când datorită pendulei nu va mai fi pe rol şi atunci se va scufunda în anonimat.

Dar să trecem la exemple. În secolul al XVII-lea începea colonizarea Americii. Olandezii înfiinţează ceea ce este astăzi New York-ul. Uterul Olandei nu poate expedia prea multe progenituri şi locul lor este luat de englezi, care erau cu toţii cam sub un milion de locuitori. Germanii, pe atunci, vreo 5 milioane, înainte de Războiul de 30 de ani erau cam 20 de milioane. N-au emigrat. S-au măcelărit pe motive religioase. Între timp, a venit şi ciuma. Au ajuns la 10, apoi la 7 milioane. Dacă nu se întâmplau toate acestea şi emigrau în America nu 10, doar 5 milioane cât era toată Anglia atunci, cum ar fi azi lumea? Cum va fi lumea peste 100 de ani, albă sau chino-hindusă? Cine judecă în termenii puterii de moment este incapabil să înţeleagă legile istoriei.
Să luăm un alt exemplu. Cehii. Au avut un stat feudal care promitea o dezvoltare prin care vor avea un cuvânt de spus în Europa. Probabil centrul Europei ar fi fost altul. Care a fost greşeala lor? Ambalarea în imbecilele războaie religioase. Nu doar răscoala lui Huss care a decimat populaţia de rând, care s-ar fi refăcut, dar imensa prăbuşire de la Muntele Alb. Ambalaţi în lupta catolică, poate sfântă, în bătălia de la Muntele Alb a pierit întreaga elită cehă, întreaga nobilime, care nu s-a mai refăcut niciodată. Cehia a ieşit definitiv din istorie până în 1918, nici atunci nu a intrat pe cont propriu, dar niciodată nu va mai putea recupera ce a pierdut.
Astăzi, locul nobilimii, elitele popoarelor îl constituie vârfurile intelectualităţii, acei intelectuali capabili de a crea în toate domeniile: tehnică, ştiinţă, arte, politică etc... Politica, cea care duce la afirmarea popoarelor şi la progresul lor, este şi ea o creaţie a unor mari intelectuali specializaţi în acest domeniu. Aşa au fost Brătienii, care au creat România întreagă. Fără oameni de vârf în toate domeniile, care să aibă ceva de spus lumii în afara ogrăzii din dosul colibei, să fie ascultaţi de lumea largă, un popor ajunge ca orice individ „un nime în drum", un tolerat, chiar dacă nu dispreţuit pe faţă, dar nebăgat în seamă. Ce se întâmplă la noi? Ceea ce nu s-a întâmplat de 2000 de ani de istorie. Migraţie în masă. Cel mai mult emigrează exact grupele de vârstă cele mai productive, energice şi cele fertile demografic.
O asemenea prăbuşire demografică are istoric o bătaie foarte lungă. De aceea am dat cele două exemple: germanii şi cehii. Dar, nenorocirea este dublă. Pe lângă scăderea numărului total al populaţiei, din lipsă de perspective, pleacă absolut toţi tinerii supradotaţi ai naţiei. Aceştia ar trebui să ajungă elita intelectuală a ţării. Ei sunt pentru mentalul colectiv ceea ce este o regină mamă pentru stup. Fără elite masa devine amorfă, anomică. În locul lor, în poziţie de decizie ştiinţifică, tehnică, academică, politică etc. se aşază tot felul de „nime în drum", impostori cu tupeu. Elitele, aşa cum poate oserva oricine, sunt de o calitate din ce în ce mai slabă. Nu realizează guvernanţii imensa responsabilitate faţă de viitorul acestui popor? Nu-i pasă nimănui? Nu dormiţi, oameni buni, că dormiţi în moarte!