Nivelul de civilizaţie şi de cultură a unei populaţii este compus din arii existenţiale diferite şi multiple, care se influenţează între ele, dar nu neapărat în mod esenţial. Dau un singur exemplu, definiţia omului sovietic: „Tiehnica iest, cultura niet".

Este de fapt trăsătura care evidenţiază prelungirea omului de tip comunist (la noi, în altă parte a prototipului omului modern). Tocmai din cauza acestei disjuncţii structural mintale poţi întâlni atâţia Ceauşei la toate nivelele sociale şi în cele mai neaşteptate nişe sociale. Ceauşeii dictatori liliputani sunt dizarmonici din punct de vedere mintal şi cultural. Oamenii armonici au un echilibru de nivel între ariile existenţiale. Undeva se vehicula (în Australia dacă memoria îmi este corectă) ideea că nivelul de civilizaţie şi cultură a unei persoane este definit de către două aspecte: calitatea muzicii pe care o ascultă şi aspectul toaletei. Este intrigant, dar dacă stai şi gândeşti lucrurile până la capăt ajungi la concluzia că cele două aspecte nasc în cascadă sisteme de semnificaţii care definesc destul de complet omul. Există două coordonate ale formării unui om armonios, civilizat şi culturalizat. Odată este completitudinea formării sale, a doua oară este formarea „la zi". Toate acestea se obţin prin frecventarea cărţilor, spectacolelor de teatru, concertelor, muzeelor etc. Nu consumarea de artă şi prin şcolarizarea de calitate. Care este efectul consumului de artă? Dau un exemplu. O femeie de serviciu dintr-un muzeu de artă modernă, care îşi duce viaţa între opere de artă, fără a avea pregătire şi fără a înţelege, va avea un gust estetic vizibil în vestimentaţie, fel de a comunica etc. mai ridicat decât orice licenţiat cu pretenţii care nu frecventează arta modernă şi mai ales un simţ estetic la zi. Mintea ei s-a amprentat cu frumuseţile între care îşi duce viaţa. Înţelegerea este alt nivel.  Ce putem spune despre noi? Suntem un oraş de aproape 200.000 de locuitori, din care cel puţin 20.000 pretind a fi cadre universitare, studenţi sau licenţiaţi. Ei bine, oraşul are o singură filarmonică, o sală de concert de nici 200 de locuri, un singur teatru de circa 600 de locuri şi un muzeu al Ţării Crişurilor. Sala de concert este rareori plină, sala de teatru aşişderea. Muzeul ? Ce să mai spun? Că cel puţin jumătate din aceşti pretinşi intelectuali nu au fost niciodată în muzeu sau în aceste săli? Rezultatul? „Tiehnica iest, cultura niet". Internetul, vor spune mulţi: o mare capcană. El oferă multe, dar atenţie în privinţa profunzimii internetul se poate asemăna cu o imensă bibliotecă în care ai acces nu la cărţi, ci la mici fişe în care scrie despre ce ar fi vorba în cărţi. Este una conţinutul cărţii şi cu totul altceva o fişă care îţi povesteşte ce ai putea eventual găsi în carte. Aşa intră pe scenă o generaţie de o superficialitate care şochează, o generaţie care literalmente nu mai ştie să citească şi să scrie - şi încă asta nu este totul! Dar, nu ei sunt de vină, noi suntem de vină, deoarece noi îi creştem şi ceea ce creştem aceea avem. Majoritatea pedagogilor şi adulţilor sunt inconştienţi de atitudinea „democratic liberală" pe care o promovează. Astfel, amintesc chiulul şcolar, prezenţa barurilor în apropierea şcolilor şi accesul adolescenţilor la alcool. Este dovedit la ora actuală că dacă o fată se „afumă" (o uşoară intoxicaţie alcoolică) înainte de a împlini 16 ani, are un risc mai crescut cu 50%, faţă de cele ce nu au băut, de a ajunge la vârsta adultă o alcoolică. Studiile le-au vizat doar pe fete, deocamdată, ele urmând a fi mamele altor generaţii. Dar, concluzia este valabilă şi pentru adolescenţi. De ce? Creierul uman se maturizează abia pe la 18 ani şi deseori după. Orice afectare a unui creier în maturizare (traumatism, toxice, alcool, tutun etc), lasă urme definitive asupra maturizării acestuia. Alte exemple. Dacă un adolescent/adolescentă consumă cocaină (considerată un „drog uşor") sub 15 ani, are un risc mai crescut cu 100 % de a face schizofrenie decât altul/alta care nu consumă. Dacă acest consum se produce înainte de 18 ani, riscul urcă la 50 %. Trăiască etnobotanicele şi trăiască politicienii care refuză „din democraţie!" să se atingă de ele! Câţi copii cu părinţi plecaţi avem? Cine sunt criminalii? Un copil ajuns schizofren (popular nebun) este o fiinţă moartă social, îşi ratează existenţa. Toate acestea fac parte din nivelul de civilizaţie şi de cultură a unei populaţii. Este vorba despre educaţia medicală a populaţiei. Dar, îi pasă cuiva? În această ţară aproape toţi şefii, şefuleţii şi şefuţii râgâie, se scobesc în nas şi se fâsâie pe un scăunel nenorocit, dar călduţ. Iar noi toţi tăcem, aplaudăm şi nu avem nici măcar curajul să ridicăm privirea din pământ ca să privim realitatea în faţă. În fiecare populaţie există o altă proporţie de cârpe de şters pantofii şi de lustruitori de banane.